M‑am născut în comuna Ceica în urmă cu 83 de ani, în ianuarie 1917. Era un sat românesc, numai la margine de sat erau câteva familii maghiare. Și era și o comunitate evreiască mare. Acestea sunt primele lucruri ale unei comunităţi evreiești : templul, rabinul, hahamul și dascălul.

Părinţii mei erau angajaţi la o moară de ulei, care de fapt era proprietatea unchiului meu de la Oradea. Această fabrică era o societate anonimă pe acţiuni ? cu 600000 de lei ? o acţiune era 1000 de lei, deci erau 600 de acţiuni. Tata n‑a avut nici o acţiune, și după nu știu câţi ani de serviciu dr. Kindler, avocatul și președintele maghiar de‑acolo, i‑a dat drept recom­pensă 25 de acţiuni în această făbricuţă de gheaţă și moară de ulei.

După ce am terminat cele patru clase primare ? pentru că noi, ca am ha‑sefer, ca ?popor al Cărţii?, trebuie să ne străduim să sorbim cât mai mult din izvorul știinţei, al cunoștinţelor ?, părinţii mei m‑au trimis la Oradea, unde am găsit găzduire la unchiul meu și‑am urmat primele trei clase ale gimnaziului israelit ortodox care funcţiona la Oradea. Atunci, pentru a trece din clasa a III-a în clasa a IV-a liceală, era un examen de admitere, pe care l‑am dat tot la Oradea. Între timp, părinţii mei s‑au mutat de la Ceica la Beiuș. La Beiuș exista un liceu, un liceu nu oarecare, unul din liceele care au adus faima Transilvaniei. Era un liceu român numit ?Samuil Vulcan?, care a fost înfiinţat în 1828? Și am continuat studiile la acest liceu, un liceu renumit până în ziua de azi. Toţi cei originari din Beiuș, cei care am absolvit cândva liceul din Beiuș, ne reîntâlnim aici la Timișoara an de an la ?Balul bihorenilor?, când vin actualii condu­cători ai liceului din Beiuș, profesori de acolo, și ne întâlnim, ca o familie, cei care au vreo tangenţă oarecare cu orașul, care au fost legaţi de școala respectivă și cei care actualmente trăiesc în orășel.

După absolvirea liceului, am urmat seminarul rabinic din Budapesta, la care, încă de la înfiinţare, s‑a pus condiţia ca, paralel, cel care este seminarist, după examenul de admitere prin care a fost acceptat în acel institut, să fie totodată și student al univer­sităţii. La vremea aceea la Budapesta erai obligat ca după patru ani de învăţământ să alegi între istoria antică și limbi semitice, trebuia să faci o disertaţie. Titlul disertaţiei mele a fost ?Despre istoricul creaţiei?, așa cum se prezintă în Hagada, într‑o anumită parte din Talmud. Și înainte de a absolvi seminarul trebuia să dispui de titlul de doctor, pe care ţi‑l acordă într‑un cadru cu totul festiv juriul alcătuit din șapte profesori și președinte. Te prezinţi în faţa fiecăruia și fiecare îţi spune ?Doktorrá avatom?, te pri­vesc, te acceptă ca doctor.