[...] Numele meu este Bergler Ezra. Ezra este un nume de profet. A fost un profet care a trăit cu vreo 350 de ani înainte de Christos, când a fost un război mare între babilonieni și israelieni. Regele Babiloniei a fost Nabucadneţar. Despre tema asta, marele compozitor Verdi a scris o operă, ?Nabucco?. Acest rege i‑a distrus pe evrei, complet? și templul cel mare, care a fost unul singur în Ierusalim. Acolo, la templul acela mare, veneau să se roage evrei din toată ţara. El l‑a distrus însă și a luat tot ce‑a fost acolo, au fost foarte multe lucruri, foarte preţioase : aurul, argintul, diamante, briliante? tot a luat și a adus în Babilon, la el acasă, adică a jefuit templul. Nici pe femei și pe copii nu i‑a cruţat, i‑a omorât. Oamenii au fost omorâţi, iar alţii au fugit pe unde au putut și au avut o foame extraordinar de mare, încât au ajuns acolo că oamenii și‑au mâncat copiii lor morţi, care au murit din cauza mizeriei. Și așa au trăit acolo.

Regelui din Israel i‑au luat cei doi fii și i‑au omorât în faţa tatălui lor, iar pe rege, tatăl lor, l‑au orbit, l‑au legat în lanţuri și l‑au dus în Babilonia.

Cincizeci de ani după aceea, când Nabucadneţar a murit și a urmat fiul său, s‑a schimbat politica în Babilonia și s‑au dat evreilor toate drepturile, tot ce‑au vrut : să‑și ţină religia, să‑și facă biserică, să se ocupe cu ce vor? absolut toată libertatea. Atunci evreii au început să simtă dorul după ţara lor, după Israel, de unde au fost goniţi, și au început, din Babilonia și din alte ţări pe unde au putut fugi : în Egipt, în Asiria, adică Siria, au început să aibă dor și să vină acasă.

Atunci, din Babilonia au pornit 40000 de evrei să se întoarcă înapoi în Ierusalim, în ţara lor. Însuși Cirus, regele Persiei, i‑a lăsat pe evrei să plece înapoi, ba le‑a mai dat și ajutoare, iar din averea statului Cirus a dat o parte evreilor, ca să reconstruiască templul. Și‑atunci evreii au început să vină acasă.

Ezra, despre care vorbesc, a fost nu numai un profet, a fost un om deștept, foarte activ, care a umblat prin lume și a adus ajutoare. A fost statul, la nordul Israelului, care a dat material pentru templu, lemn de cedru, și astfel au contribuit mulţi la reclădirea templului.

Ezra a fost acela care a plecat din loc în loc și a chemat evreii să se întoarcă înapoi, a contribuit cu aceea că a adus averea la Ierusalim și cu asta s‑a reclădit al doilea templu din Ierusalim. [...]

(În ce an v‑aţi născut ?) M‑am născut în 1912. Optzeci și șapte de ani sunt de‑atunci. În 9 iunie. Dar nu m‑am născut aici, în Timișoara, ci într‑un sat din Maramureș, care se numește Rona de Jos. [...]

Tatăl meu a fost învăţător pentru limba ebraică și pentru limba ger­mană, dar cea mai mare parte din viaţă a fost șomer, fiindcă n‑a avut unde să‑și exercite meseria acolo, în Maramureș. Limba germană n‑a trebuit nimănui acolo. A fost un om foarte sărac, dar un om cult.

(Cum se numea tatăl dvs. ?)Hersh. Mama, Elena, ca toate femeile de atunci, era casnică. Era născută în 1881. Oamenii de‑acolo făceau copii mulţi, șase‑opt. Câţi copii a dat Dumnezeu, atâţia au fost.

(Aţi mai avut fraţi, surori ?) Da, am avut fraţi și surori, dar nu mai trăiesc. Mai am o soră, de 80 de ani, în Germania. Atâţia am rămas*?