Acasă am predat. Am avut elevi și, ca pensionar, mi‑a mers mai bine decât atunci când am fost la școală, că am avut elevi, particular. Nu numai la Comunitate, pentru limba ebraică, ci am avut acasă elevi și pentru limba germană, franceză, e adevărat că nu la avansaţi, dar pentru școala de opt ani am știut limba franceză foarte bine. [...]

Acuma nu mai predau nimic. Încă anul ăsta am mai avut trei eleve, trei femei, dintre care două, fiind românce, au trecut la religia evreiască și au dat examenul la Budapesta, căci numai acolo se poate face tre­cerea de la o religie la alta. Pentru a trece examenul acesta, au învăţat la mine limba ebraică, nu atât limba, cât au învăţat să citească, au învăţat câteva rugă­ciuni și istoria evreilor. Le‑am pregătit și au trecut cu mare succes. La Budapesta rabinii s‑au mirat cât de mult au știut femeile. Asta a fost în anul ăsta, 1999. Acuma nu mai predau nimic, că n‑am la cine.

(Aceste femei s‑au căsătorit cu evrei și au vrut de bunăvoie să treacă la religia iudaică ?) Au vrut să treacă. Una a și plecat în Israel cu bărbatul ei, care a fost evreu. Cealaltă este o româncă și n‑a plecat nicăieri, este aici, în Timișoara, fiind doctor stomatolog, măritată cu un evreu din America, ce lucrează însă aici, ca director general, primind un salariu foarte mare. Evreul acesta ar fi luat‑o și ca româncă de soţie, dar dânsa a vrut să treacă la evrei. El i‑a spus că nu trebuie să înveţe, să se chinuie și să meargă la Budapesta ca să‑și ia examenul, că el o ia și ca româncă. I‑a spus : ?Îmi placi și te iau de nevastă?, dar ea a spus : ?Nu, eu vreau să fiu evreică și copiii noștri să fie evrei?. E o femeie foarte drăguţă, foarte deșteaptă și bine­voitoare, și a învăţat cu multă silinţă. Acuma ei trăiesc aicea, la Timișoara. Am fost invitat și eu la nunta lor.

Am ajuns să am 87 de ani. [...]

(Soţia dvs. cum se numea ?) Soţia mea era Viola Vogel. Ea, săraca, a avut meseria de plăpumăreasă, iar la București a avut un atelier de plăpumi pentru un magazin mare. Ea a făcut plăpumi și din asta a trăit, împreună cu surorile ei. (Cum aţi cunoscut‑o pe soţia dvs. ?) Foarte, foarte simplu. Când am ajuns la București, n‑am avut unde locui și m‑am dus pe o stradă și m‑am uitat la fiecare poartă. Acolo unde era o cameră de închiriat a fost o ţedulă la poartă și am văzut o ţedulă, m‑am dus și am închiriat o cameră. Camera a fost a ei, ea a locuit acolo. Am închiriat camera, am locuit acolo și pe urmă ne‑am apropiat, iar peste un an ne‑am și căsătorit. Era tot evreică. (În ce an era născută ?) Era mai mică cu trei ani, născută în 1915? tocmai ne potriveam. Era fată bună. [...]