Cunoașterea unei perspective subiective asupra trecutului ? așa cum se reflectă ea în rememorările acelora care au contribuit la realizarea pre­zentului volum ? este utilă atât îmbogăţirii informaţiilor despre istoria diasporei evreiești, cât și dezvăluirii unui segment de istorie plurală a Banatului. Textele trădează o preocupare deosebită pentru viaţa socială : relaţiile în interiorul familiei, prieteniile, cooperarea între persoane de apartenenţă lingvistică și confesională diferite, preocuparea pentru însușirea meseriei, a profesiei, pentru formarea și practicarea spiritului civic. Din povestiri rezultă că omul este personajul central și că esenţiale pentru mentalul colectiv al regiunii au fost trăsăturile lui de caracter. Datorită toleranţei culturale și religioase prin care Banatul s‑a făcut remarcat în mai multe epoci istorice, evreul acestei regiuni a trăit în condiţii decente, fiind el însuși un contribuitor la pacea socială. Cred că nu întâmplător marele câștig al unor asemenea volume este tocmai definirea acelei memorabile societas civilis a Banatului de altădată.

Paginile acestei cărţi conţin o mulţime de lucruri puţin cunoscute despre evrei, dar și despre Banat și bănăţeni. Ele sunt fascinante pentru cititorul tentat să afle motivele ce au dat o originală consistenţă societăţii din această regiune. Am în vedere îmbogăţirea perspectivei asupra modului de coabitare a diverselor etnii, schimbul reciproc de valori, dar mai ales identificarea conţinutului original al mentalităţii colective. Un volum de mărturii sau interviuri așa cum este Memoria salvată nu exprimă puncte de vedere unitare și nu presupune neapărat concluzii ori formulări coerente asupra evreului din acest spaţiu. Editorul și‑a propus să redea problema identităţii la nivelul imaginarului unor persoane provenind din diferite segmente sociale. Prin urmare, cititorul nu se poate aștepta să descopere aceleași informaţii și, cu atât mai puţin, același mod de prelucrare a lor în cazul fiecărui personaj al cărţii. Se întâmplă ca relatările să fie chiar contra­dictorii, aspect pe deplin explicabil, dacă ţinem seama de ocupaţiile persoanelor intervievate : tăbăcar, inginer, economist, funcţionar, rabin, profesor de liceu, casnică etc. Important este că mărturiile sunt captivante, absenţa instrucţiei academice în unele situaţii nefiind un impediment pentru nota de credibilitate a mărturiilor. În toate împrejurările, interesează experienţa de viaţă. Atunci însă când sunt în discuţie datări istorice, succesiuni de evenimente, comentarea faptelor, numele unor personalităţi, este de dorit ca publicul cititor să parcurgă în paralel și o monografie istorică* . Alăturarea perspectivelor diferite, așa cum o face cartea Smarandei Vultur, este cu atât mai utilă cu cât intenţia ei este dezvăluirea istoriei sociale și evoluţia mentalităţilor în cadrul unei comunităţi a cărei principală distincţie a fost și a rămas religia.

Ca istoric, m‑a atras interpretarea orașului, descrierea fizionomiei multi­culturale a regiunii, prezentarea instituţiilor evreiești comunitare și a celor publice. Regiunea în discuţie a avut destui evrei care s‑au asimilat cultural sau au trecut la alte confesiuni. Apoi, majoritatea a îmbrăţișat cultul neolog, mai liberal în comparaţie cu cel ortodox. Din lectura volumului se poate observa că mărturiile aparţin și persoanelor care provin din alte regiuni ale României, de pildă din Transilvania, Maramureș, Moldova, din localităţi unde tradiţia ortodoxă a fost dominanta orientării religioase evreiești. În asemenea situaţii apar distorsionări. Și în raport cu textele din această categorie, istoricul este nevoit să revină la mijloacele sale clasice, verificând izvoarele scrise. Interpretarea lui va ţine seama de faptul că Banatul a fost nu doar un spaţiu propice convieţuirii multiculturale, dar și unul ce a stimulat asimilarea evreilor. Sursele documentar‑bibliografice în baza cărora analizăm lucrurile concură la a demonstra că numeroasele conver­genţe au fost reale, și nu formale, generând ceea ce am numit în studiile noastre ? apelînd la concepte postmoderne ? transculturalitate și identitate multiplă.

Pasajele de istorie recentă ale acestei cărţi sunt extraordinare. Ele descriu noi puncte de vedere privind trecutul Timișoarei, Lugojului, Reșiţei. Dezvăluie tragediile războiului, sistemul poliţienesc al fasciștilor și comu­niștilor, nemulţumirile de ordin social, nedreptăţile la care au fost supuși evreii pe considerente de religie, instrucţie, ocupaţie. Cât privește condiţia evreilor în timpul războiului ? aspect ce revine adesea în descrierile inter­locutorilor ?, reiese că în Banat ei nu au suferit de prigoana regimurilor legionar și antonescian, așa cum suferiseră confraţii lor din Basarabia, Bucovina și Moldova* *. Câteva din amintirile supravieţuitorilor din lagărele naziste, ale deportaţilor în Transnistria sau ale acelora care au trecut prin experienţa detașamentelor de muncă obligatorie din România anilor ?40‑?44 dublează informaţiile despre ideologia și regimurile politice de extremă dreaptă. În temeiul lor pot fi rescrise ? fragmentar, desigur ? evoluţiile politice și administrative ale istoriei naţionale și zonale și pot fi descoperite mai exact metodele de discriminare practicate de legionari și de Antonescu.