Așa că între ?50 și?57 am mai lucrat în agricultură, la Sfatul Raional Lugoj, la secţia agricolă, ca tehnician agronom. Am mai lucrat și la o pepinieră pomicolă din Zăgujeni. Și tot în această perioadă m‑am gândit c‑ar fi bine să fac și o facultate. Deci, după trei ani de producţie, doi ani de armată, am intrat la Facultatea de Agronomie din Timișoara, pe care am terminat‑o în 1964.

După terminarea facultăţii, mai exact în ultimul an, am fost în practică în Târgu Mureș la C.A.P. Tușnad‑sat. După terminarea practicii, m‑am întors la facultate. Atunci s‑au făcut repartiţiile în producţie. Și fostul C.A.P. la care am fost în practică a trimis o adresă prin care a cerut să revin. Nu s‑au mai luat în considerare notele din timpul examenului, ci cererea respectivă. Și eu am fost de acord să plec. Și am plecat la Tușnad‑sat. La Tușnad‑sat am lucrat circa doi ani de zile, după care am avansat și am fost trimis la altă unitate, pentru că în unitatea respectivă, Mihăileni, nu aveau inginer, și ca să nu rămână descoperită unitatea, m‑au primit. Am lucrat și acolo circa un an, după care mi‑am cerut transferul în judeţul Timiș. Cu mari greutăţi am reușit să plec din judeţul Mureș. N‑au prea vrut să‑mi dea drumul, pentru că atunci așa era : trebuia să ai avizul ministrului, avizul Direcţiei Agricole Judeţene Mureș și avizul Direcţiei de Primire a Direcţiei Agricole Timiș. În final, am reușit : am ajuns la București, unde am fost în audienţă la ministru. M‑am transferat în judeţul Timiș, dar și aici am avut probleme, în primul rând cu directorul general pentru Timiș, care spunea că n‑are locuri pentru ingineri agronomi și să mă duc înapoi de unde‑am venit. Și atunci am revenit la Lugoj, la foști cunoscuţi, care mi‑au găsit un post de inginer zootehnist. Și cu hârtia de la Lugoj m‑am dus din nou la directorul general, care, văzând că am venit cu hârtia de la Lugoj, a acceptat. Zicea : ?Dacă‑ţi convine să fii zootehnist, te lăsăm să fii?, chiar așa s‑a exprimat. Și așa am fost la C.A.P. Zgribești. Am stat circa opt luni, tot ca zootehnist, apoi am mers la C.A.P. Racoviţa, unde am stat un an, am avut o fermă zootehnică. Normal trebuia să fiu inginer zootehnist, dar ca agronom puteam să lucrez și‑n acest post. Însă după anul acesta am fost mutat la C.A.P. Hitiaș, ca inginer agronom bineînţeles, cu mutările de rigoare. Dar n‑am prea avut multe lucruri, doar un geamantan. Și soţia și copilul. Am uitat să vă spun că în... ?66 m‑am căsătorit.

(Trebuia să emigraţi în Israel, dar n‑aţi mai făcut‑o. Care este motivul ?) În legătură cu emigrarea : tata a fost chemat atunci la partid și a fost dat afară din partid și șantajat cu diferite lucruri de la serviciu. Așa că, în final, a fost silit să renunţe. În schimb, cumnatul lui? adică sora lui tata, Rózsi se numea, căsătorită Hönig, era în Arad... și ei au ales calea plecării în Israel.

Tata nu era prea religios, bunicul în schimb era foarte religios, dar tata n‑a mai fost așa bigot. Adevărul este că și educaţia pe care o primeam în școală și în facultate, materialismul și leninismul cu care eram îndoctrinaţi, mă rog, toate te duceau spre o convingere mai mult atee. Este adevărat că gândul și acest crez în Dumnezeu nu m‑au părăsit niciodată, și nici pe tatăl meu.

(Când aţi început să vă implicaţi mai mult în viaţa comunitară ?) Adevărul este că... mai mult după ce‑am intrat în pensie.

(Știu că acum mergeţi la sinagogă. E doar un loc de întâlnire pentru dvs. și ceilalţi ?)Da. Mersul la sinagogă a devenit cam permanent după intrarea în pensie, cu unele mici excepţii, pentru că în această perioadă ne întâlnim puţinii evrei care am mai rămas. Există un lucru care trebuie îndeplinit, adică religia cere să fim cel puţin zece inși la servi­ciul divin.