Băiatul a intrat la facultate. Asta a fost pentru mine mare lucru, dar nu a durat mult. A dat examenele și n‑a fost nici o problemă, dar atunci a fost revoluţia din ?56. Am mers cu soţul meu, al doilea, să cumpărăm ceva. Și cum am mers în jurul Politehnicii, vedem acolo oameni, soldaţi culcaţi pe pământ și cu mitraliere. Nici prin gând nu mi‑a trecut ceva rău. Am știut că rușii erau în drum spre Ungaria, am auzit la radio. Ne‑am dus la o doamnă și a venit băiatul ei, care era tot la Politehnică, sau la Medicină, și ne‑a spus ce s‑a întâmplat. Eu m‑am speriat de moarte și am fugit la locuinţa băiatului meu. El a locuit cu tatăl lui. De mers, am mers în fiecare zi acolo. El a locuit cu bătrânul Holender, că n‑am vrut să fie singur. Și n‑a fost acolo, acasă. Am crezut că mor. Și am stat, am stat și, în fine, a venit. Fericire mare. El a venit prin grădina unui coleg de‑al lui de la școală, al cărui tată era ministru sau ministru adjunct.

El a mers la școală și a vrut să se ducă în sala unde trebuia să fie un curs. Acolo era scris : ?Duceţi‑vă la cantină, fiindcă acolo ne adunăm?. Habar n‑avea. Și atunci s‑a dus acolo jos. Așa a intrat. Acolo jos a auzit : ?Are cineva ceva de spus ??. Nimeni n‑a spus nimic. ?Dar vă rog spuneţi ceva de problemele...? Și atunci el a zis că nu găsește bine ca gimnastica să fie o materie obligatorie. Și al doilea, ceva cu cantina, nu mai știu ce. Astea două probleme erau. Și gata. Asta a spus. [...]

(Și au mai vorbit și alţii ?) Sigur, dar și el. Am spus că totdeauna vorbește când nu trebuie. Sper că acuma este un pic altfel. (Așa zic toţi părinţii de copii lor.) Și atunci a venit la noi, a stat la noi, la soţul meu și la mine. Și s‑a tras la ?Banatia?, acolo, foarte aproape am stat și am auzit așa, detonări. ?Mergem acolo?, zice el, ?fiindcă am auzit că este o adunare contra, nu știu unde, și eu trebuie să mă duc acolo?. Am crezut că e nebun, dar n‑ai putut să vorbești cu el. Zic : ?Bine, atunci vin cu tine?. Și când am mers pe Corso, vin doi băieţi, colegi cu el și zic : ?Holi, tu ești aici, tu nu ești arestat ??. Am crezut că mor. Atunci și el cred că un pic s‑a speriat. [...] Ei au crezut că el a fost arestat încă la școală, la Politehnică. Atunci el s‑a liniștit, n‑a fost nimic. El n‑a fost arestat.

Cu timpul, a venit Crăciunul, el a învăţat ca un nebun pentru un examen ce trebuia să fie imediat la începutul lui ianuarie. Nici prin gând nu i‑a trecut că el va fi exmatriculat. Și eu cu soţul meu ne‑am dus cu trenul la București, de Crăciun sau de Anul Nou, ca să fiu cu sora mea și cu cumnatul meu, care au trăit în București. Ajung acolo dimi­neaţa și la prânz sună telefonul. Bătrânul Holender era, zice : ?Nu știu ce este, dar băiatul și‑a pierdut cunoștinţa?. Cu primul tren m‑am dus înapoi. Avea o meningită. A aflat că e exmatriculat din toate univer­sităţile ţării și de aia s‑a îmbolnăvit ? sau nu mai știu. N‑a mai dat examenul și era foarte bolnav. Am stat acasă câteva săptămâni și atunci s‑a refăcut. Ce să fac cu el ? Ăsta înnebunește. M‑am dus la Wiener, care i‑a dat ore de canto și a zis că are o voce foarte frumoasă și atunci să înceapă să ia lecţii de canto. (Cum v‑aţi gândit tocmai la asta ?) Fiindcă a cântat, i‑a plăcut asta. Și mie mi‑a plăcut, și eu am vrut să învăţ canto când am fost la Paris. Voce aveam, dar părinţii mei au zis că eu cânt așa de fals. Foarte frumos, dar foarte fals. Între timp a venit o dispoziţie : ?Se deschide la Timișoara o facultate de fizico­‑matematici și se recunosc examenele făcute la Politehnică?. Acolo s‑a înscris și noapte și zi a învăţat. A dat cinci examene cu succes. La al șaselea a zis profesorul : ?Holi, eu am o rugăminte, eu trebuie să te cad și asta nu pot, fiindcă, dacă eu te cad, onoarea mea are de suferit, dar dacă te las să treci, atunci eu nu mai am postul?. (Deci a primit indicaţii să‑l cadă ?) Da. (Ar fi terminat facultatea atunci ?) Ar fi terminat, ar mai fi avut doi ani. [...]

Atunci m‑am dus la București, la un porc, nu știu dacă era ministrul Învăţământului sau adjunctul, Bányai era numele lui. La el m‑am dus, și mi‑a promis că la Cluj are să facă ceva să intre acolo la facultate.