(A doua oară când l‑a arestat pe fratele dvs. l‑au ţinut la Timișoara ?) A început la Timișoara. Știu că a trebuit să stea în picioare mai mult de douăzeci și patru de ore la interogatoriu. Asta știu. Dar n‑a vorbit.

Când Bandi a fost luat de‑acasă, nu știu în ce zi, a primit telefon tatăl meu de la Securitate ca să vie, fiindcă vor să‑i pună o întrebare. Nu vor altceva decât să‑l întrebe ceva, trebuie să dea o declaraţie. Atunci tatăl meu a spus : ?Îmi pare foarte rău, știţi, eu sunt un om bătrân ? atunci avea 80 de ani ?, nu pot să vin, dar dacă aveţi ceva de întrebat, veniţi, eu am totdeauna ușa deschisă?. Nu s‑a dus, și nici ei n‑au venit. A doua oară eu nu eram la Timișoara, eram deja plecată. (Eraţi plecată ?) Deja plecată, cu părinţii. În ?58 am plecat, la un inter­val de două săptămâni unii de alţii. Bandi era închis. Mamei mele totdeauna i‑am dat scrisori ca și cum Bandi ar fi scris, fiindcă el se ascundea ca să nu fie închis. Mama a crezut.

Mie mi‑au promis la Securitate că în șase săptămâni primește pașa­port și băiatul. Așa a și fost. În ziua de 18 decembrie m‑a chemat Holi, la telefon, plângând, c‑a primit pașaportul. (Voia să plece ?) Nu a vrut să plece, era așa de dezamăgit că trebuie să plece.

Edith a rămas acasă și‑a fost total nenorocită că noi am plecat și ea a rămas. A vrut să plece, în orice caz. În ?65 sau ?61, nu știu când au venit ei, dar după noi.

(Pașaportul l‑aţi primit normal ?) Nu, da de unde. Am avut un securist, a trebuit să ai pe un român care are post la Securitate sau la Miliţie și care dorește locuinţă. Locuinţa noastră era foarte frumoasă. (Unde era ?) Era foarte aproape de Medicină, la Bega, înspre râu. (Aţi putut să plecaţi direct în Austria ?) Aveam rude în Austria și era aranjat, părinţii erau aici.

(Tatăl dvs. a mai trăit după ce v‑aţi mutat la Viena ?) Da, el a trăit. Mama a murit în ?64, și tata în ?68. Tata era foarte tare. El a călătorit încă, la 86 de ani, n‑a știut că are cancer.

(Și sora dvs. ?) Ea s‑a căsătorit cu Andrei Csendes, frate cu soţul meu. Trăiau în București. El era director la ?Prodexport?, avea o poziţie bună. Făcea contracte pentru România în Austria, Germania, S.U.A. Dar în 1961, cred, a fost dat afară. I s‑a înscenat un proces. Când să fie chemat în sală, ca martor, s‑a ridicat cineva și a zis : ?A decedat în 6 mai?. Sora mea și cu fiul ei erau în sală și așa au aflat că a murit. A fost ceva îngrozitor. Asta era în 1964. Cineva a intervenit pentru el la Gogu Rădulescu, care era atunci ministru. Acesta ar fi spus : ?Știu că Csendes Andrei e nevinovat, că e un om cinstit, dar am un scaun de apărat?. Era condamnat la douăzeci de ani.

În ?65 au venit aici sora mea și cu fiul ei. Dar mama nu mai trăia, din păcate. Pentru ea sora mea era totul.

(Dintre prietenii de familie ai părinţilor pe cine mai știţi ?) Îmi amintesc de familia Puhala, Merkler, Tita. (Ce era Puhala ?) El era profesor de latină în gimnaziu, și băiatul a jucat tenis cu Holi. Când au fost daţi afară părinţii din locuinţă, atunci au primit o cameră jumate și jumate din bucătărie în locuinţa lui Puhala.