Mă numesc Klein Matilda și sunt născută în 1927, în 29 noiembrie. Am făcut Liceul Israelit și școala primară, tot israelită, în Timișoara. M‑am măritat de foarte tânără, la 17 ani... și rău am făcut.

Părinţii și fratele meu au plecat în Israel. Fratele meu a plecat încă în timpul legionarilor, a fugit cu ultimul vapor care a ajuns nescu­fundat. A fost deportat un an în Cipru și de‑acolo s‑a dus în Palestina, cum era atunci, iar acum Israel. (În ce an ?) Prin ?40, el a avut vreo 20 de ani. Părinţii mei au plecat în ?51, cu gândul că sigur, peste două‑trei săptămâni, mă duc și eu cu soţul și cu fetiţa mea, dar au tras ruloul și nu ne‑au mai lăsat și... așa am rămas aicea.

Părinţii și fratele au murit acolo, și eu am rămas aici. Fratele meu era cu șapte ani mai mare. Părinţii mai n‑ar fi plecat dacă n‑ar fi fost convinși că mă duc și eu, da? nu ne‑au mai lăsat.

(Cum se numeau părinţii dvs. ?)Fürt Iacob și Elena, iar fratele ? Fürt Gheorghe. Acolo s‑a făcut Iehuda, nume evreiesc. La 40 de ani a făcut infarct și a murit. El n‑a mâncat carne niciodată, n‑a fost băutor, a fost cumpătat, da? probabil stresul prin care a trecut cu plecatul...
(A plecat legal ?) Nu, pe negru, că a fugit. Au fost vapoare care au plecat clandestin. De la Sulina s‑a îmbarcat atunci. Atunci vapoarele erau scufundate de nemţi, au fost torpilate. El a fost cu ultimul vapor care a ajuns. După aceea a fost deja ?Struma? și alte vapoare care au fost scufundate... și toţi au murit.

(Dvs. de ce n‑aţi plecat atunci ?) Eu am fost copil, am avut 13 ani, da? el a fost cu șapte ani mai mare, a avut 20 de ani când a plecat.

(De când sunteţi aici, în Timișoara ?) Înainte de ei nu știu, dar cel puţin părinţii și bunicii tot de‑aici sunt.

(V‑aţi cunoscut bunicii ?) L‑am cunoscut pe bunicul din partea mamei și pe bunica din partea tatălui. Weiss Iacob s‑a numit tatăl lui mama mea. Ei au locuit în Ghiroda, aveau crâșmă acolo, că atunci evreii trăiau și la sate și aveau prăvălii și crâșme.

(Părinţii dvs. când erau născuţi ?) Exact nu știu, dar mama ar avea acum cam 100 de ani, deci era în 1899, iar tata cu vreo șase ani era mai bătrân, era în 1893.

(Cu ce se ocupau ?) Mama era casnică, iar tata, deși au avut pe vremuri prăvălie, băcănie, când erau mai tineri, dar care apoi nu prea a mai mers? și tata a fost funcţionar la o întreprindere de transporturi. Cu toate că mama era casnică și erau și doi copii, am putut să ţinem și servitoare. Era nivelul de trai mai ridicat. În ?43‑?44 am fost scoși din casa noastră și în douăzeci și patru de ore trebuia să evacuăm casa. (Cine v‑a scos din casă ?) Păi, regimul de atuncea, regimul Antonescu și nemţii... Noi am avut o casă foarte frumoasă, în Iosefin, pe Ion Ghica, și în douăzeci și patru de ore trebuia să părăsim casa, iar pe casă s‑a pus C.N.R., casă naţionalizată română. O fost adus un învăţător din Moldova, care a ţinut porci în locuinţă, iar după război am primit‑o înapoi într‑un hal fără de hal. Am trecut prin multe atuncea... Evreii trebuiau să dea radio, biciclete și îmbrăcăminte, de toate... pentru așa‑zisa ajutorare.