Tatăl meu a fost la Sighet și acolo a cunoscut‑o pe mama, și eu sunt născut la 24 iunie 1923, deci în mai puţin de o săptămână am 79 de ani. Și acolo n‑am stat decât până la un an. Atunci l‑a mutat pe tata la Aiud, tot la întreţinere la calea ferată. A lucrat la Aiud până în ?28, când l‑a mutat la Pașcani, și la Pașcani am stat până în ?34, și atunci l‑au mutat, mai întâi la Iași și apoi la București. La București am stat în clădirea care se cheamă, se chema pe vremea aceea, ?Casa Gazeta matematică?. Am stat până în ?40 acolo. Tata a spus că să fiu aproape de Politehnică. El era inginer și dorea ca să fiu și eu inginer. Și în ?40? mă rog, l‑au scos afară din clădirea aceea a Gazetei matematice și ne‑au mutat pe o stradă mai sus, acolo. Și acolo am stat până ne‑a bombardat, în ?44, la 7 mai ?44. Atunci au făcut praf casa în care am stat noi și ne‑am mutat, eu la niște cunoștinţe, ei la alţii? Și am terminat liceul, eram în ?40. Am fost dat afară și din Politehnică, fiind evreu. Și am lipsit patru ani. Însă tata a fost dat afară din serviciu, nu avea nici un câștig. Am trăit din ce am câștigat eu.

În ?44 am început Politehnica, am învăţat să lucrez între timp și am lucrat până în ?48, când am venit la Reșiţa. Și aici am întâlnit‑o pe doamna Horvat. Asta a fost întâmplarea vieţii mele, și am rămas aici cincizeci de ani. Ea e de la Dej și a venit și ea aici ca ingineră, terminase Politehnica și a fost aici, în diferite funcţii, la Reșiţa. Eu sunt hidro­tehnician, pe vremea mea se făcea foarte serios Politehnica în toate domeniile. Acum se face pe bucăţi. Și? eu am făcut Hidrotehnica, și atunci am venit aici ca să construim barajul de la Văliug. Este și o carte care a apărut asupra barajului și acolo vorbește și de mine. Și când am venit la Reșiţa, am crezut că o să lucrez la hidrotehnică, dar am lucrat la beton armat, că trebuia făcută o scară, și așa am făcut tot felul de proiecte. Pe urmă, de la Proiectare am trecut la Investiţii, apoi la I.C.M.M.R.; asta era Întreprinderea de Construcţii și Montaj Metalurgic, unde am lucrat până în ?74. Întâi am fost inginer‑șef, pe urmă am fost director acolo, ăia mă ţin minte, dumneata nu erai pe lume? și pe urmă am fost la Primărie, la Întreprinderea Judeţeană de Construcţii, și pe urmă am ieșit la pensie. Și când am ieșit la pensie? aicea, un doctor, Ebstein Moise, poate c‑ai auzit de el? ei, ăsta era conducătorul Comunităţii Evreilor din Reșiţa. Și el m‑a apreciat pe mine foarte mult. Și el a plecat în Israel și m‑a lăsat pe mine în locul lui. Și de‑atunci sunt președinte, de unsprezece ani sunt președintele Comunităţii Evreilor din Reșiţa.

Acum, despre comunitatea asta, ce pot să spun ? Sunt cam șaptezeci de oameni care sunt evrei, și în total în Comunitate sunt o sută și ceva? O sută doisprezece membri, pentru că? ce s‑a întâmplat ? În afară de două familii, restul sunt căsătorii mixte. Inclusiv eu. Soţia mea e româncă de la Dej și avem doi copii. Fiica mea e la București, băiatul e la Toronto, în Canada, și? asta e ! Și tot numai căsătorii mixte peste tot. Aici, în Reșiţa, vă spun, sunt vreo treizeci de căsătorii și chiar mai multe sunt căsătorii mixte. Sunt două familii de evrei : este doctorul Messer, el este din Arad, și mai este Aspis Carol, care e căsătorit cu o evreică, dar a fost înainte căsătorit cu o nemţoaică și aveau o fetiţă, mai trăiește. Acum ţi‑am spus despre mine tot, ce să‑ţi mai spun ?