(Mai spuneţi‑mi despre comunitatea evreiască din Reșiţa, atât cât e ea? Știu că există în Reșiţa un templu, o sinagogă și un cimitir evreiesc, dar sunt destul de puţin cunoscute de reșiţeni.) Da, în general în Reșiţa au fost evrei așa, mai? cum să spun? de mâna a doua. Prin alte părţi au fost figuri mai vestite. În comunitate cei mai mulţi sunt peste 70 de ani. Acum, de‑aici au mai plecat unii, alţii s‑au întors, așa că numărul s‑a menţinut. De când sunt eu aici, cam tot atâţia sunt. Sunt și mulţi care au murit? erau bătrâni, după aceea cei care au plecat în Israel. Totuși, numărul a rămas, pentru că au venit alţii. Eu cum am ajuns la Federaţie ?

A fost aici un inginer care venea de la București, îmi scapă numele, și acela, când a văzut că eu mă pricep, imediat a profitat de ocazie, și‑am profitat și eu, și‑am făcut niște garduri la cimitir și am reparat la cimitirul acesta de la Reșiţa. Am făcut reparaţii foarte importante. Că era și ploaie și era și mâncat de rugină, și am îmbrăcat stâlpii în beton armat și așa mai departe. Pe urmă m‑am ocupat de cimitirul de la Bocșa, cimitirul de la Mehadia, cimitirul de la Oraviţa. M‑am uitat la cimitirul de la Mehadia, parcă‑i gardul de anu? trecut, așa arată de bine, lucrări care sunt bune. La Reșiţa s‑au întâmplat două lucruri : primul a fost c‑a căzut gardul. Din ce cauză ? Interiorul era mai înalt decât exteriorul cu un metru, și acesta a împins și‑o căzut gardul. Eu am văzut acum zece ani c‑o să cadă. Și a căzut, nu pe toată lungimea, dar o să cadă și restul. Și am făcut atunci un proiect și am zis cum să reparăm gardul, dar, din păcate, rezultatul a fost în ?90, când nu erau bani. Și acum ar costa mulţi bani, nu mai au bani să‑l repare. Iar cimitirul acesta din Reșiţa a fost în trei rânduri atins. Niște copii au răsturnat acolo pietrele funerare și s‑au spart, și atunci, asta înaintea mea, s‑a făcut o judecată și s‑a pus ca să repare și mi‑a dat bani și de la centru și am reparat. Și acum, recent, anul trecut, a fost așa ceva. Am și o mulţime de fotografii. Mi‑au dat niște bani, dar nu găsesc care să vrea să repare asta. În cimitirul acesta sunt înmormântaţi câte doi‑trei pe an, câţi mor. În general, nu au murit în ultima vreme. Dar sunt puţini tineri? foarte puţini? doi‑trei sunt tineri în toată comunitatea.

(Dar templul evreiesc ?) Templul evreiesc e un templu frumos și mare. E foarte frumos, peste două sute de locuri, sus pentru femei, jos pentru bărbaţi, așa era la evrei.

(Aţi fost vreodată tratat diferit pentru că eraţi evreu ?) Cum să spun ? Pot să‑ţi spun niște întâmplări din viaţa mea În ?40 am fost dat afară din Politehnică și m‑am dus odată să‑mi cumpăr un ziar. Și unul pune mâna pe mine, în cămașă verde, așa, în diagonală, legionar, și zice : ?Ce‑i cu tine, Horvat, de ce nu mai vii la școală ??. ?Păi, cum de ce nu vin la școală, nu m‑aţi dat voi afară ?? ?Noi te‑am dat afară ? De ce să te dăm afară ?? Și până la urmă s‑a lămurit el cumva că într‑adevăr a fost așa, însă el nu a știut ce e aia legionar. El era numai îmbrăcat așa, ca legionar. Și la Pașcani am cunoscut legionari, și peste tot. Așa a fost soarta mea, că practic eu nu am simţit asta pe pielea mea. Am făcut muncă în folosul obștesc în timpul războiului, am curăţat zăpada în București.