M‑am născut la Lugoj. Tatăl meu a venit la Timișoara, primind un post la magazinul surorii sale, care a avut aici un magazin de alimente, o alimentară, și acolo a fost el angajat pe urmă, ca și contabil, și a lucrat acolo.

Mama mea a fost casnică. Ea nu a lucrat, pentru că a trăit la sat, la Gătaia, și acolo celălalt bunic al meu, din partea mamei, s‑a ocupat cu agricultura. Au avut vreo două‑cinci hectare și s‑au ocupat cu agri­cultura. Mama a trăit acolo până când a murit bunica mea, și‑atuncea bunicul meu din Gătaia a venit la Timișoara.

Pe mine m‑au înscris la școala elementară evreiască ce exista aici în Timișoara. A avut patru clase și‑am umblat acolo începând de la vârsta de 7 ani, din 1927 până în 1931 am fost la școala elementară evreiască. Situaţia noastră de finanţe nu prea era bună. Am trăit în condiţii foarte modeste. Eu am dus o viaţă destul de grea, așa că mama mea a lucrat în gospodăria de acasă, ea a fost ocupată tot timpul. Ea a făcut tot singură, începând de la mâncare până la cusut, și toate problemele ea le‑a rezolvat.

O locuinţă destul de mică am avut. Noi am locuit la început în colţul străzii Odobescu, chiar vizavi de spital. Era o casă particulară.

Viaţa de atunci, din 1927 până în ?30‑ ?31, a decurs la un nivel foarte modest. Un singur lucru a avut fratele tatălui meu, în urma colaborării cu bunicul, ca bijutier, un magazin micuţ la Băile Herculane, magazin de reparat ceasuri și de bijuterie, așa că vara, cam două‑trei luni, tatăl meu s‑a dus la Băile Herculane să‑l ajute în magazinul respectiv, și‑atuncea sigur că m‑a luat pe mine și pe sora mea. Noi am fost doi copii în familie, eu și sora mea, care e cu doi ani mai în vârstă ca mine și care în prezent locuiește în Israel, la Tel Aviv. În 1961 s‑a mutat cu soţul ei acolo și cu copilul lor. Acuma e toată familia în Israel, în afară de noi. De partea mamei mele n‑avem rude. Ea a fost singură și a murit foarte devreme, în 1946, la 54 de ani, de cancer. Ea era născută în 1892, iar tata în 1885.

(Cum se numeau părinţii dvs. ?)Mama mea s‑a numit Irina Weissfeld, iar tatăl meu Maximilian Neumann. Aici s‑a trăit o viaţă normală pe linie de familie, o viaţă liniștită, fără prea multe probleme în cadrul familiei. Tatăl meu a avut șapte fraţi, din care o soră, iar ceilalţi băieţi. La sora asta a lucrat, aicea, la Timișoara.

După cele patru clase de școală primară evreiască, a fost o discuţie cu părinţii unde să mă înscrie mai departe și m‑au înscris la Liceul Israelit. Acolo am făcut și a început, din ce în ce mai mult, în perioada respectivă, să se simtă mult problemele evreiești. Era perioada aia din ?30‑?34. În ?34 s‑a pus problema cum rămân mai departe ? sau la liceu, din clasa a VII‑a, sau alegeam o altă școală. Părinţii mei au hotărât, fiindcă deja atunci evreii au început să fie o naţionalitate separată, nu o religie...

Știţi că atuncea au fost niște guverne... Goga și alţii... și din ce în ce au restrâns drepturile evreilor.