Scopul părinţilor mei era să mă trimită mai târziu la o școală din S.U.A., ca să fac o școală superioară. Atuncea au renunţat la acest lucru și‑au spus că ?Mai întâi să înveţi o meserie, ca să poţi să lucrezi, să‑ţi câștigi pâinea oriunde ajungi, și după ce ai în mână o meserie, atuncea tu poţi să‑ţi alegi ce vrei... Dacă îţi place să mai înveţi și vrei să devii cineva, cu un titlu, sau vrei să lucrezi, atuncea deja este treaba ta?. Și m‑au înscris la liceul industrial, deci n‑am continuat liceul teoretic, ci am mers ca evreu la liceul industrial din Timișoara, care există și acuma.

Acolo am terminat, am depus examen de maistru și am devenit maistru în mecanică fină. Am avut 19 ani și‑atunci a‑nceput și războiul, în ?39, dar la noi încă nu.

Am simţit deja la școală foarte mult influenţa hitlerismului, a fascis­mului. Unul dintre profesori, de exemplu profesorul de matematică, care era român, când a venit în clasă, atunci scotea revolverul, îl punea pe masă și‑mi spunea : ?Hai, jidane, să răspunzi !?. Nu vreau să spun că toţi făceau așa, că era ceva generalizat, dar erau din ăștia, și‑au venit cu cămașă de legionar, cu pistol. Elevii însă care erau cu mine în clasă și în general în școală, care mă știau bine, erau 95% din ei tare cumse­cade. Nu doar unu? dintre ei a ţinut legătura cu mine în așa fel ca să cunosc toată familia lui. Majoritatea lor erau din sate învecinate și m‑au dus acasă la ei și‑mi spuneau : ?Aicea te ascundem dacă se‑ntâmplă ceva?. Atuncea deja, în ?38‑?39, s‑a văzut că germanii or să atace România.

În general pot să spun că acești colegi erau foarte cumsecade... Și acuma mai ţin legătura cu cei care mai trăiesc, dar din păcate majo­ritatea lor au murit sau au plecat în străinătate.

În 1939 am terminat școala și eram al doilea în clasă. La cinema­tograful ?Capitol?, în ?39, s‑a dat o atenţie, pentru primele trei locuri ocupate de cei care am terminat. Atuncea s‑a citit: ?Primul, Stoicănescu Ilie?, un coleg de‑al meu... și s‑a spus apoi că locul doi nu există, ci locul trei, iar pe mine m‑au lăsat afară. Au venit colegii mei și s‑au dus sus, unde era comisia respectivă, și au făcut o gălăgie enormă și a ieșit un scandal, dar nu a ajutat cu nimic, pentru că tot așa a rămas.

Am terminat școala și sigur că nu mai era nici o posibilitate de a pleca în S.U.A. sau de a mai face ceva, pentru că nu s‑a mai putut... și atuncea am început să lucrez în meseria pe care am învăţat‑o și am început să‑mi câștig pâinea cea de toate zilele.