Amurg senin. Jurnal din exilul parizian: 1997-2001

17 decembrie 1999
L-am întâlnit pe artistul Orăviţan, care creează tot felul de opere ? obiecte, sculpturi, picturi, toate deodată -, extrem de frumoase din pricina harului pe care li-l insuflă. Din fiecare operă face un simbol puternic şi transparent ? un obiect-simbol de-o adâncă expresivitate. Mi-a vorbit de cele trei axe după care se orientează: lumina, crucea, centrul. Recunosc spiritul acestui gen de artist român: creativ, creştin, sau, mai bine zis credincios, pentru care materia este străbătută , transfigurată, de duhul care este lumină. Un mare artist, care foloseşte mult lemnul, pânza şi foiţa de aur pe care o aplică deasupra. Foarte expresiv, rămânând în acelaşi timp decorativ. Are în el forţa unui Brâncuşi. Plecând din rădăcini comune, au crescut două ramuri diferite. Seva lor: geniul creator îndreptat către înălţimile în care pluteşte Măiastra. [pag 135]