Pare utopic şi grandios, dar ştiu că se poate. Lucrez cu tineri şi fiecare dintre ei, atunci când începe să capete încredere în sine, când se dezbară de neputinţă şi vede viaţa (în România) ca pe un lung şir de oportunităţi (şi nu ca pe o serie de probleme de rezolvat prin şmecherie, obrăznicie sau răutate), atunci când perseverează, când nu renunţă şi izbuteşte în fine să facă ce şi-a propus, îmi produce mai multă bucurie decât toate priveleştile, viaţa tihnită sau aurul din lume. Aş putea să-mi opresc povestea aici, restul e doar jurnal de călătorie (despre ?cum? am revenit, nu ?de ce?). Căci m-am întors efectiv ca să-mi aduc contribuţia, în felul meu şi atât cât pot, la schimbarea atitudinii celor cu care interacţionez, sperând că şi alţii se vor inspira de la ei, iar astfel se va cataliza o reacţie care să ne descătuşeze de teamă, de umilinţă, de frustrare şi de tot ce, adesea, ne face să scoatem ce-i mai rău din noi şi să îngropăm tot ce este sfânt şi bun. Se zice că mentalităţile nu se schimbă, dar cred că este greşit. Nu e o fatalitate să fim aşa cum suntem; ştiu că putem evolua şi altfel ? am experimentat transformarea pe propria mea piele. Am trăit în suficiente ţări diferite ca să văd cum fiecare dintre noi este atât ?produsul? cât şi ?cauza? mediului în care trăieşte. Suntem cu toţii influenţaţi, în bine sau în rău, de ceea ce ne înconjoară, iar ceea ce ne înconjoară, la rândul său, se poate schimba dacă noi ne schimbăm atitudinea ? ne trebuie doar curajul de a o face! Pe scurt, m-am întors ca să repet cât pot de des o idee simplă, însuşită în străinătate, anume că singura noastră libertate adevărată este aceea de a alege atitudinea cu care privim viaţa şi că aceasta nu este fatal condiţionată de trecut. Odată ce înţelegem, cu toţii, lucrul acesta, nimic nu ne mai poate opri să creăm ? individual şi colectiv ? viaţa pe care o dorim în România. Eleanor Roosevelt spunea: ?Nimeni nu poate fi umilit fără consimţământ?. Pe scurt, m-am întors pentru a mă număra printe cei care le reamintesc lucrul acesta celor din jur, încercând, pe cât posibil, să-i împiedice să-şi mai dea consimţământul ... [pag 27-28]