Constantin Stere a fost unul dintre cei nu foarte puțini, dar totuși minoritari, care s-au ridicat împotriva opiniei generale.  Într-una dintre numeroasele încercări de a convinge că poziția sa este cea corectă, el spunea: „Dacă învingem alături de ruși, suntem pierduți, întrucât șovinismul și imperialismul rusesc vor pune mâna pe Constantinopol și ne vor înăbuși, dominându-ne definitiv; iar Basarabia, provincia mea de baștină, niciodată nu va mai fi românească. Dacă, așa cum este foarte probabil, va isbucni revoluția și țarismul va cădea, Rusia se prăbușește, este scoasă din luptă și, împreună cu ea, vom pierde și noi războiul, devenind vasalii germanilor”.
În 1915, el îi spunea lui Ion G. Duca: „Rusia nu ne va da Transilvania, Rusia vrea Strâmtorile, va trece peste trupul nostru ca să le obțină. Alianța cu dînșii nu ne va duce decât la sclavie. Trebuie să fie cineva orb, incapabil, nu om politic ca să nu înțeleagă, ca să nu vadă un lucru atât de sigur, de limpede. [...] Gândește-te la răspunderea ce o luați în fața istoriei, distrugeți opera tuturor generațiilor de la 1848 încoace! Ele v-au lăsat un stat neatârnat, având putința de-a juca un rol aici, în Orientul Europei, voi îl transformați într-o gubernie rusească. N-au să fie destule blesteme ca să pedepsească în vecii vecilor crima ce o pregătiți azi împotriva românismului”.
În decembrie 1916, el se declara în Parlament ca fiind „împotriva Rusiei și pentru Basarabia. Altfel vom pierde și Basarabia și vom rămâne și fără Ardeal. Ardealul nu a pierit într-o mie de ani, nu va pieri nici de acum înainte”. Și tot în aceeași lună, el spunea: „Victoria rusească pe care o doriți nu va însemna numai imposibilitatea materială pentru recuperarea pentru veci de a mai revendica Basarabia, dar înseamnă și consacrarea, sancțiunea morală din parte-ne a păcatului rusesc din 1812 și 1879. Politica pe care d-voastră o sprijiniți duce la știrbirea idealului național, la renunțare... nu aveți dreptul de a dispune de sufletele românești”. „În caz de biruință a Rusiei noi trebuie să renunțăm pentru totdeauna la cele două milioane de suflete din Basarabia și suntem cel puțin condamnați să ajungem o enclavă rusească, să cădem în „vasalitatea de fapt a puternicului imperiu, care va avea în stăpânirea sa cheile Mării Negre și va domina Balcanii. Acesta, repet, e minimul de rele ce ne așteaptă”, își justifica Stere poziția. [pag. 98-99]