? Nu neapărat o inflamare justiţiară sau un impuls vindicativ bântuie Jurnalul, după cum este evitată şi ispita moralismului ipocrit-sapienţial şi sentimentaloid, etalat în paradă şi grandilocvenţă. În fond, Mircea Zaciu e conştient că n-a trăit înafara, ci înlăuntrul mizeriei morale, ca noi toţi, conştient de traducerea ideii de libertate ca necesitate înţeleasă prin ... captivitate înţeleasă. El nu impune verdicte, ci expune fapte şi judecăţi. Că acestea din urmă sunt adeseori mai dure decât cele dintâi, asta ţine, nu-i aşa, de specificul vieţii la persoana întâi? (Dan C. Mihăilescu, revista 22)