”De când sunt graţiată, umblu toată ziua pe străzi, ca o nebună; tot timpul pe străzi. Când se înnoptează, mă resemnez cu greu să mă duc acasă. Am obsesia zidurilor care par să cadă peste mine, a uşii care se închide în urma mea. Altă obsesie, aceea de a întâlni fiinţe omeneşti. În afară de câţiva colegi "politici" de la Văcăreşti pe care îi întâlnesc seara într-ascuns, nu văd pe nimeni. Doar cu ei reuşesc să vorbesc; folosim aceleaşi cuvinte, am trăit aceeaşi realitate care ne izolează de comunitatea celor vii. 
De la faptul că sunt vie am păstrat nevoia de aer. Parcurg străzile în căutarea lui. Am o poftă dementă să recuperez toate ieşirile la "aer" care mi-au fost refuzate de doi ani.
Ceea ce este pesemne cel mai grav, e că nu reuşesc să mă regăsesc pe mine, să fiu credincioasă întâlnirii cu mine însămi.”

In Memoriam de Doina Jela în România Literară.
Evocare semnată de Flori Bălănescu: Adriana Georgescu - O eroină.

Fragmente din carte pe LiterNet.
Textul integral al cărții poate fi citit de membrii și cei înregistrați pe Scribd și fără înregistrare aici.