Echipa studenţească trimisă într-un sat are menirea să aplice programul general de acţiune al Fundaţiei în acel sat, să realizeze în sânul ei echilibrul dinamic între tradiţie şi cuceririle civilizaţiei urmărit de el. Dar satel sunt individualităţi, ca şi aomenii. Fiecare din ele prezintă problemele vieţii rurale româneşti într-o anumită modificare. E nevoie în toate satele de îngrijirea sănătăţii, de organizarea vieţii economice şi de cumpănirea celei spirituale. Unul însă, se găseşte într-o regiune în care s-a fost localizat războiul din urmă şi prezintă cazuri neobişnuit de numeroase de boli sociale. Altul, de undeva dintr-un cotlon al munţilor, sau de la mijlocul până la care e greu de răzbit al câmpiei, stageneză apatic. În sfârşit, altul prezintă o instabilitate spirituală acută, datorită faptului că populaţia lui, lipstită de pământ suficient, e nevoită să se perinde prin oraşe. Spre a-şi îndeplini misiunea în sate astfel individualizate, Echipa trebuie să-şi nuanţeze în consecinţă acţiunea. E nevoită să insiste aci asupra acţiunii medicale, colo asupra stimulării vieţii economice, dincolo asupra echilibrării spirituale. Posibilităţile locale: ajutorul moral şi material, redus sau însemnat, impun şi ele limitarea sau îngăduie sporirea obiectivelor ce pot fi realizate în timpul dat.[pag 140]