Dar aici trebuiau să se oprească, în concepţia lui Stalin, efectele acordului ruso-iugoslav. Căci URSS nu le promitea noilor săi prieteni un sprijin militar. Contrar Pactului Tripartit, care crea o alianţă militară între semnatarii şi aderenţii săi, şi care avea drept scop "să atragă întreaga lume în orbita războiului", aşa cum pretindea Moscova-, Pactul cu Iugoslavia, asemănător celui pe care URSS îl semnase cu Reich-ul şi cu Turcia, nu avea în vedere decât neagresiunea şi prietenia, adică apărarea păcii. Este posibil, este chiar probabil, ca Stalin să fi luat în considerare ipoteza unei rezistenţe iugoslave mai prelungite, care ar fi permis URSS să dea guvernului de la Belgrad dovezi palpabile ale prieteniei sale. Escadrile de avioane sovietice, zburând deasupra României către sud-vest, fuseseră semnalate în cele mai grave zile ale crizei iugoslave. Dar este sigur că liderul rece şi calculat de la Kremlin nu exclusese posibilitatea unei prăbuşiri rapide a statului iugoslav; şi avusese grijă ca nicio clauză din acordul pe care-l semnase să nu-l împiedice să se retragă la timp din joc. Intrarea unui număr tot mai mare de popoare în "orbita războiului" nu îl deranja, realmente, cu nimic, contrar celor afirmate de el, şi îi servea intenţia ascunsă de a fi singurul care avea să-şi păstreze forţele militare intacte până în ziua reglării generale a conturilor; dimpotrivă, era cât se poate de sincer când vorbea de asigurarea binefacerilor păcii prin toate mijloacele pentru URSS. Pericolul unui sprijin, chiar moral, precum cel pe care îl acordase Iugoslaviei, în momentul în care această ţară sfidase planul lui Ribbentrop şi autoritatea lui Hitler, nu îi scăpase, desigur. Dar cel mai mare pericol, în opinia sa, era acela de a avea trupele Reichswehr-ului neocupate în centrul Europei. Dacă în cursul expediţiei lor în Balcani, aceste trupe se puteau ciocni se rezistenţa turcă sau iugoslavă, acesta era un câştig în plus pentru pacea sovietică. Se putea găsi, între timp, o portiţă de scăpare pentru a permite diplomaţiei sovietice să se sustragă oricărei ameninţări cu războiul.[pag 418-419]