La a XV-a aniversare a proclamării Republicii Populare Chineze (1 octombrie 1964) o delegaţie de partid şi de stat – Ion Gh. Maurer, Emil Bodnăraş şi Paul Niculescu- Mizil – soseşte în capitala Chinei (29 septembrie - 8 octombrie) unde are convorbiri cu preşedintele Mao Zedong şi alţi lideri – Liu Shaoqi, Zhou Enlai, Deng Xianping.
Ambele părţi îşi exprimă neîncrederea în Nichita Sergheevici Hruşciov. Zhou Enlai reaminteşte de declaraţia guvernului sovietic din 30 octombrie 1956 (privind principiile ce trebuiesc respectate în relaţiile dintre statele socialiste), declaraţie aprobată şi de guvernul chinez la 1 noiembrie 1956. „Ambele declaraţii – adaugă Zhou Enlai – au fost publicate în ziarul Pravda, dar acum Hruşciov nu mai vorbeşte despre ele, el spune că n-a dat niciodată dovadă de şovinism de mare putere. El nu recunoaşte aceasta, aşa cum nu a recunoscut în discuţiile cu tovarăşii români nici existenţa Basarabiei, ca şi cum aceasta n-ar exista. El spune că există Republica Moldovenească, nu Basarabia.”
Ion Gheorghe Maurer este de aceeaşi părere: „rămâne şi pentru noi ca o dată certă a problemei faptul că într-o serie întreagă de probleme orientarea lui Hruşciov nu este bună, că ea stânjeneşte procesul de dezvoltare al mişcării revoluţionare. El tinde să instaureze o dominaţie asupra celorlalte ţări socialiste... atât din punct de vedere politic, cât şi din puncte de vedere economic şi militar”.
„... Credem că este de datoria noastră – continuă I.G. Maurer- atât din punct de vedere al mişcării revoluţionare internaţionale, cât şi din punct de vedere al poporului nostru, să acţionăm împotriva acestei tendinţe în formele care să asigure, cât mai potrivit, succesul acestor naţiuni, evitând anumite complicaţii pe care caracterul aventurier al lui Hruşciov le poate provoca. Hruşciov are un spirit aventurier, de care trebuie ţinut seama”.
Şi tot I.G. Maurer evidenţiază baza temeinică a raporturilor româno-chineze:
„Noi trebuie să recunoaştem că dacă n-ar fi existat lupta Partidului Comunist Chinez pentru a face respectate relaţiile juste dintre partidele comuniste şi ţările socialiste, ar fi fost foarte greu, dacă nu imposibil, pentru noi să apărăm principiile pe care  socotim că trebuie să le apărăm.”
„Aceasta ne-a spus-o tov. Mao Zedong când am fost şi noi aici şi noi am spus: este adevărat. Ne-a întrebat: credeţi că dacă n-am fi început noi, voi aţi fi fost aici?”

                                                                                *

Într-un interviu acordat unor ziarişti japonezi, preşedintele Mao Zedong s-a referit la politica expansionistă a Rusiei din trecut continuată de Uniunea Sovietică, şi a amintit şi de anexarea Basarabiei, provincie românească.
La întoarcere, delegaţia română face o escală la Gagra (Georgia) unde îl informează pe Nichita Hruşciov asupra  discuţiilor cu liderii chinezi şi subliniază liderului sovietic: „noi nu cerem Basarabia”. Se pare că liderul sovietic a interpretat aceste declaraţii ale părţii române ca o modalitate, fie şi indirectă, de a pune problema.   [pag.138-140]