Bastionul cruzimii . O istorie a Securităţii [1948-1964]

Cu prilejul arestării lui Dulgheru, Dincă prezenta starea de fapt din ?colectivul? de la anchete astfel : ?Dintre toţi lucrătorii anchetatori nu erau decât 6-7 muncitori de fabrică, restul erau funcţionari, chelneri, frizeri, vânzători de prăvălie, fotografi, etc. Muncitorii proveniţi din fabrică se prezentau destul de slab, atât în munca profesională, cât şi în munca politică. Unii aveau frământări că sînt încadraţi cu grade mici, unii au avut manifestări antisemite (de exemplu, Ionescu Gheorghe, care s-ar fi exprimat că numai jidanii ocupă funcţiile importante)?, în vreme ce ?jidanii?, după cum relatează Dincă, ?se prezentau mai vii, mai şmecheri, mai pricepuţi în cercetări?.
Dincă sesiza că mai existau ?două tabere învrăjbite : intelectualii şi muncitorii?. Dar ?faţă de sesizările mele, dl colonel Dulgheru a adoptat o poziţie formală, în sensul că îm şedinţe a combătut existenţa celor două tabere, dar pe mai departe, prin propria sa atitudine, a încurajat menţinerea în continuare a situaţiei ce exista?. Fostul adjunct al directorului de la Anchete recunoştea că ?pentru colonelul Dulgheru aveam uneori sentimente de ură, din cauza metodelor sale de a mă pune în situaţii ridicole, însă câteodată îl admiram pentru puterea sa de muncă şi pentru experienţa de care dispune în munca de cercetari?. [pag 104]