Capitole târzii din viaţa mea. Memorii redescoperite

Dar nu sunt o fiinţă răzbunătoare; suferinţa altuia, chiar dacă e binemeritată, mă umple de o chinuitoare compătimire. Dacă nu sunt chiar persoana care să ?ofere şi celălalt obraz?, cu siguranţă nu sunt nici dintre cei care cer răzbunare ?ochi pentru ochi?. Citeam clauză după clauză şi simţeam că acele condiţii încă nu erau realizabile, ele erau exagerate, inumane. Un stat nu poate ceda unor cereri atât de excesive. Duşmanul a fost alungat, îngenuncheat, dar a fost curajos, a fost nevoie de aproape întreaga lume să se reunească pentru a-l înfrânge; cu toate acestea, oare era just sau chiar justificat politic să vrei să-l strangulezi ?…
În jurnalul meu din acele zile vorbesc din nou despre sentimentele grele şi mizerabile care m-au năpădit la citirea acelor condiţii ale păcii, şi Dumnezeu ştie că aveam destule motive să-i dispreţuiesc pe germani după modul în care ne-au tratat. Dar mai profund decât pasiunile şi indignările mele destul de omeneşti, simţeam că stă în mine adormit un fel de instinct de sens al echităţii ? ceva care se întrevedea pe sub suprafaţa evenimentelor, ceva care părea că înţelege şi îşi dă seama de sensul mai adânc al lucrurilor ? legea lui Dumnezeu ? care adesea nu este aceeaşi cu cea a omului. [pag.78]