Indiferent de regimul opresiv ori democratic în care a subzistat, omul secolului XX a avut mereu capacitatea de a se defini evadând, de a accesa temporalităţi paralele, de a conserva în propria-i biografie poveştile altor semeni. Cu toate acestea, trecutul nostru recent ne reţine atenţia mai mult prin excesele care l-au marcat. Iar volumul de faţă nu încearcă să însenineze această perspectivă, de altfel cât se poate de justificată. Îşi doreşte totuşi să lărgească noţiunea de „istorie recentă”, extinzând-o asupra unui secol în care nu am exersat doar condiţia de victime. Având convin¬gerea că perioada în discuţie nu a fost complet confiscată de războaie şi totalitarisme nici măcar în acele spaţii unde ele s-au manifestat pregnant, proiectul de faţă vrea să „reabiliteze” cumva un veac XX ce nu dă semne că ar vrea să se încheie. Prin intermediul acestui volum tematic, ne reamintim că Marele Război a fost precedat de o Belle Epoque, iar bomba atomică de patefonul interbelic. Departe însă de melan¬coliile-kitsch şi de stereotipul „omului fără însuşiri”, cartea repune în drepturi un individ care şi-a apărat identitatea cât mai ingenios posibil, chiar şi în cele mai grele situaţii.

"În secolul XX am preferat să recreăm realul şi nu să-i fim prieteni. Apoi, dorind să disciplinăm mapamondul şi să facem militărie cu el, unele cuvinte au fost expulzate din dicţionare. Şi primul surghiunit pare să fi fost „compasiune”. Din acest motiv, volumul nostru pleacă de la o întrebare simplă: am putea aborda cele întâmplate mai analitic, citind povestea acestor decenii cu o doză suplimentară de empatie?; adică să trecem de la istoria academic-rece, scrisă la lumina neonului, la o poveste din stradă, care să arate cum am supravieţuit efectiv în secolul XX? Am propune, aşadar, o abordare from below, mai preocupată de familia soldatului Ryan decât de faimoasele procente de la Ialta. Umanizând astfel perspectiva, am pune totuşi punct secolului XX, ca să-l scutim de alte chinuri." (Coordonatorii)