Memoriile lui George Sarry dau o imagine proaspǎtǎ a Constanței dinainte și dupǎ rǎzboi, oraș viu și activ, o rememorare a privațiunilor și pericolelor rǎzboiului, o relatare sobrǎ a vieții din închisorile comuniste, care o completeazǎ pe cea a lui Ioanid, și o scurtǎ dar nemiloasǎ privire dinafarǎ asupra României încǎ totalitare, revǎzutǎ dupǎ douǎzeci și șase de ani, și respectiv douǎzeci și nouǎ de ani (1986 și 1989) când Kentul rezolva toate problemele, și apoi încǎ douǎ scurte vizite în 1992 și 1994. Acum România nu mai era totalitarǎ, iar Kentul nu mai rezolva prea multe probleme dintre cele rǎmase nerezolvate de o revoluție petrecutǎ între timp. Stilul este simplu și percutant, iar materia plinǎ de substanțǎ, uneori ineditǎ pentru istoric.