Comandorul Sablin: liderul monarhiştilor ruşi urmărit de Siguranţă şi de Securitate

„Comandorul Sablin” are ca subiect principal activitatea fostului ofiţer al Marinei Ruse Imperiale reflectată în dosarele Siguranţei şi ale Securităţii. Documentele publicate sub egida  Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române acoperă perioada interbelică şi cea postbelică. Nikolai Vasilievici Sablin a activat pe vasul ţarului Nikolai al II-lea al Rusiei, „Ştandart”, iar după 1918 – ca şef al Cifrului Statului Major al Flotei Militare din Marea Baltică. În România a fost reprezentant al Marelui Duce Kiril Vladimirovici, preşedinte al filialei Uniunii Militare Navale Ruse, vicepreşedinte al Societatăţii de Ajutor a Foştilor Combatanţi Ruşi de pe Frontul Român, director al ziarului „Golos Buharesta”, a participat la războiul antisovietic.
 
Urmare notelor anterioare referitoare la emigrantul rus, fost reprezentant pentru România al organizaţiei emigranţilor ruşi Mişcarea Monarhistă Rusă, ţinut în observaţie, comunic:
Despre legătura lui Sablin N. cu organele informative militare române înainte de 23 august 1944 am auzit din timpul vechiului meu serviciu, însă nu am avut preciziuni. În prezent semnalez următoarele:
După cum s-a comunicat prin nota din 10 octombrie a.c., în ziua de 4 octombrie a.c., Sablin Nikolai a făcut o vizită lui Baikov Andrei (str. Slăveşti 3), când s-a discutat cu acesta chestiunea cu pensia lui Sablin N., sistată.
În timpul convorbirii (am asistat în cameră şi eu) Sablin N. a povestit că el s-a întâlnit cu un fost colonel român (numele n-am putut reţine) pe care Sablin N. l-a cunoscut înainte de 23 august 1944 şi cu care a avut nişte legături.
Sablin N. a spus că el speră că la cererea lui acest colonel va ajuta lui în chestia pensiei sale, deoarece el în trecut a colaborat cu acesta în domeniul informativ, privitor la URSS. Sablin Nikolai a specificat că acest material el căpăta de la fratele său Sablin Eugen, din Londra (Sablin Eugen în ultimul an al regimului ţarist a fost ministrul Rusiei în Anglia, iar apoi a fost conducătorul emigraţiei ruse din Londra şi unul din activiştii principali din Mişcarea Monarhistă Rusă). [Fragment din nota agentului Securităţii cu numele de cod „Alexandru Popescu”, casa „Paula”, 19 octombrie 1956]