Copil la ruşi. Basarabia anilor ´50

Pentru ca să (supra)vieţuiască, trebuiau şi Negurenii să-şi aducă jertfele cerute de nedreptatea istoriei, de nerăbdarea şi lăcomia neantului… Printre ele, jertfele, – şi nanul Gavril care, pur şi simplu, a fost otrăvit la Leningrad, unde, pe ascuns, înfruntând legea draconică , mergea ?în speculă? cu pielicele de cârlan. Foarte căutate în Rusia paltoanelor din blănuri, cojoacelor. Cu tot pericolul, cu mare frică, nanii Andrei, soţul sorei mamei, şi nanul Gavril, fratele lui nanu Andrei, reuşeau să-şi facă meseria de taină, de altfel aspru pedepsită în prima ţară a revoluţiei proletare. Specula? Crimă, ce mai! Mai că egalată cu trădarea de patrie! De încercai să vinzi ceva ce se întreba, pentru a duce o viaţă decentă, deveneai burjui, exploatator, duşman al poporului! Se puseseră şi limite. Spre exemplu, un gospodar nu avea dreptul să crească mai mult de cinci oi. Mai tot ce produceau gospodăriile satului trebuia adunat centralizat, cedat pe preţuri derizorii la punctele cooperatiste de primire a produselor agricole. Să se achite, cu supraîmplinire de plan, bineînţeles, colectarea impozitelor către stat. (Ce bocete ? femeile! ? prin curţile în care intra inspectorul fiscal însoţit le miliţian … Ce blesteme, ?Arză-v-ar Domnul să vă arză, că nu vă mai ajunge … Da să n-ajungeţi voi să vedeţi lumina soarelui…?). Anual, sau poate că chiar de două ori pe an, se făcea inventarul Negurenilor ? numărătoarea a tot: păsări, oi, vaci, iepuri, porci, stupi, pomi fructiferi, etc. etc. Să nu tăinuiască nimeni, nimic. [pag. 90]