Cruciaţi, tirani şi bandiţi. Volumul II. În Siberia lui Kolceak

Kapelevţii, armata de schelete vii, văduvită de comandanţii destoinici şi sugrumată de frig, de foame şi de inamic, apropiindu-se de Irkutzk, află că Regentul, pentru care mii de camarazi au căzut în Urali şi alte zeci de mii au îngheţat cu dinţii scrâşniţi de-al lungul Siberiei, – zace-n puşcîrie,  ca un ocnaş de rând.

Generalul Saharov, care deţine iarăşi comanda armatei, se decide să atace, cu ultimele puteri, Capitala Siberiei Centrale, să salveze pe Regent, dar colonelul Kreici, comandantul Diviziei a treia cehoslovacă, împiedică executarea planului de atac. Kolceak este deci pierdut…

În ziua când la Zima cehoslovacii semnau armistiţiul cu bolşevicii, la Irkutzk Kolceak cădea fără judecată, drept ca o statuie, în faţa unui pluton de execuţie, căruia el însuşi i-a ordonat să tragă, disperat de prelungirea agoniei… Înaltul Regent a murit ca oricare fanatic rus, privind sfidător cu mâinile ridicate spre cer ţevile armelor ce-i luau viaţa, fără judecată.

Cu el s-a închis capitolul de violentă rezistenţă armată împotriva bolşevicilor şi s-a lichidat în parte sângerosul război civil din Siberia, războiul dintre două lumi, fundamental opuse.

Se pare că noi, aliaţii, am provocat această tragedie rusească, fără precedent în istoria omenirii. Cei iniţiaţi în politica noastră din Siberia afirmă că Regentul n-ar fi acceptat înalta demnitate, decât după asigurări formale din partea generalului englez Knox, că va fi susţinut de aliaţi împotriva bolşevicilor.

Azi strigă toţi că Janin a trădat pe Kolceak, predându-l inamicului. Este exclus ca generalul Janin să fi ordonat extrădarea Înaltului Regent. Generalul francez, dacă a făcut totuşi acest gest, n-a putut fi decât indus în eroare…

Va plăti cineva vreodată această eroare şi cine? De obicei greşelile se răzbună întotdeauna.

Bolşevicii au triumfat. Irkutzkul este în stăpânirea lor. Peste râul Angara noua administraţie orşenească construieşte un arc de triumf, pe stâlpi de gheaţă, înroşiţi cu sânge, pentru armata  regulată care va sosi după plecarea noastră. Marile case comerciale au dispărut, doar rafturile goale îşi plâng vechea bogăţie. Zidurile caselor sunt împodobite cu hârtia monedă a fostului Regent, iar la colţurile străzilor pete de sânge murdăresc încă albul zăpezii…

Aici în Irkutzk trec cehoslovacii în ariergardă pentru ca, potrivit convenţiei de armistiţiu, să predea bolşevicilor tezaurul lui Kolceak, cei 28.000 puzi de aur curat, adică 448.000 kilograme. În preajma Baikalului vom rămâne iarăşi noi, românii, ultimii…        [pag. 112-113]