Cu şi fără securişti

Eram şeful unei delegaţii a Comerţului Exterior care avea ca sarcină să facă ?afaceri de compensaţie?, adică ?afaceri legate?. Deoarece România importa cantităţi foarte mari de cauciuc natural din Singapore (de origine malaeziană), mi-a atârnat de gât şi nişte mărfuri care nu se vindeau deloc pe ?Relaţia Vest Unu? adică pe dolari verzi. În această categorie intrau în primul rând tractoare fabricate la Braşov şi textile de la ?Dunăreana? Giurgiu şi alte multe fabrici, precum şi alte mărfuri greu vandabile.
În echipa mea era Ion Șiraev de la Românoexport care vindea textile, Angelescu care vindea tractoare şi un muncitor de la Tractorul Roşu Braşov care toată seara se retrăgea ca să-şi completeze ?nota informativă? pe ziua respectivă. De unde până unde, m-am trezit ca membru în echipa mea şi cu Spiridon Boboc de la Primăria Capitalei, care, probabil, îl ajuta pe cel de la ?Tractorul Roşu? din Braşov. Cu Spiridon ne-am împăcat bine. Era ?băiat de comitet? şi cred că a scris ceva pe linie pentru că nu ne-am trezit cu nici unul mazilit după delegaţia asta.
Într-una din zile vizitam un magazin imens al Chinei comuniste ce se numea Chinese Emporium. Căscam şi noi gura pe acolo şi ne cruceam de câte vedeam când ne trezim ?acostaţi? de două cucoane, una din ele cu o fetiţă de vreo 4 ani de mână. [ pag 94-95]