Culb A – 42 de ani. Muzica tinereţii mele

„… În ’94 am plecat la Boston, unde am şi rămas… În Statele Unite am mai făcut un Master în Dalcroze Eurhythmics (până atunci „funcţionasem” ca arhitectă), acum sunt Co-assistent Chair of the Dalcroze Departement la Longy Conservatory, Cambridge, Masachussetts, predau Eurhythmics, solfegiu, improvizaţie, cabaret, metodologia Dalcroze. Mulţi ani n-am mai cântat…, dar acum sunt într-un come back se pare …, sunt un fel de „cross-style singer” de la baroc la cabaret, prefer muzica clasică contemporană (tonală).”
Aş fi putut să precizez mai multe despre cariera sa de arhitectă, dar prefer muzica şi transcriu un mail în care mi-a explicat ce şi cum e cu Dalcroze: … „Aceasta este o metodă de a înţelege conceptele muzicale prin mişcare, prin gesturi ? o nouă dimensiune de a le percepe. Pentru că muzica e o artă abstractă şi tot ce poate ajuta pentru a înţelege energia diverselor componente ale muzicii face să se înţeleagă mai bine ceea ce faci muzical. Nemaivorbind că, pentru a produce muzică şi sunete, îţi foloseşti corpul. Degeaba poţi cânta, mecanic şi intelectual, o partitură. Trebuie degetele, umerii, capul, gâtul ? tot corpul trebuie să fie capabil să producă aceste sunete, el trebuie antrenat odată cu conceptul. Această metodă a fost creată în Elveţia, cu peste o sută de ani în urmă, de Dalcroze şi pe mine m-a prins de la prima întâlnire.”
Din 2005 a reînceput să cânte, să se reinventeze, cum îi place să spună. Dar nu folk (sau nu numai): „Genul pe care l-am descoperit ca potrivindu-mi-se este cabaretul. Nu lied, nu muzical, nu Broadway, nu Hollywood, nu Disney… Cabaret şi artsong, se apropie cumva de muzica de cameră, un gen accesibil, dar nu foarte… Și am început să-mi organizez concertele în jurul unei idei, fiind vorba de mai multe limbi şi stiluri, care mă atrag toate… Am venit, iată, cu un concept în care cânt pe o temă ? nu o perioadă, gen, stil sau limbă. M-am inspirat după o expoziţie de pictură văzută la Chicago, unde exponatele erau grupate pe teme, nu pe pictori sau şcoli… Ochiul era surprins, se păstra proaspăt. Ce-ar fi ? îmi spuneam atunci ? un concert şi cu Bach, dar şi cu Beatles, interesant şi proaspăt pentru ureche, atractiv pentru generaţia tânără”.
….
Iar în august, la „Folk You”m am avut onoarea să o prezint pe dna Ausch, care a abordat un recital întreg înmanieră folk (care a adus-o pe scene şi a nemurit-o, pentru că am văzut numeroşi fani ai genului fredonând şlagărele altei generaţii). Adriana nu mai e absentă din arhiva TVR. Iar acolo, departe, la Boston, nu e departe de România ! Din când în când, organizează, cu alţi români inimoşi concerte în beneficiul „Educational Enrichment for Romanian Children”…[pag 142-143]