De-a lungul şi de-a latul secolului (1908-1999) – Însemnări autobiografice şi reconstituiri documentare

Clasele primare le-am făcut la Notre-Dame, institutul călugăriţelor catolice, de pe bulevardul Pache Protopopescu. Radu venea să mă ia de la şcoală şi-i spunea mamei, când ajungeam acasă: „Mămico, fetiţa noastră e cea mai frumoasă”. După părerea mea cea mai frumoasă dintre colege era micuţa, gingaşa, graţioasa Trudi, o nemţoaică şatenă, cu păr uşor ondulat. Îmi amintesc şi acum cu plăcere de această Gertrude.

Dintre profesoare n-am uitat-o pe Schwester Agatha. Am făcut acolo franceza şi germana. Româna ne era predată de o profesoară laică.

Cursul liceal l-am urmat la „Regina Maria”, devenit la un moment dat Liceul „Gloria” … Directoare era doamna Aslan, o persoană nu numai severă şi exigentă, dar şi extrem de rigidă. Din copilăria cea mai îndepărtată mă obişnuisem, când ieşeam în oraş, să merg de mână cu Răducu. Doamna Aslan ne-a văzut împreună pe stradă, s-a alarmat, şi a doua zi a chemat-o pe mama: „Ştiţi că fata dumneavoastră umblă de mână cu un băiat?” – Da, fiindcă băiatul este fratele ei şi peste tot merg împreună” …

Între mine şi Radu a existat o mare apropiere, deşi ca fire eram foarte diferiţi, iar diferenţa de vârstă dintre noi era de patru ani. Am învăţat multe de la Radu, pe care întrebările mele necontenite, în timp ce el studia, îl exasperau uneori: „Mamă, ia-o de aici, că o omor!” Aşa am memorizat eu de mică, auzindu-l pe el repetând, listele de prepoziţii latineşti care cereau anumite cazuri: ante, apud, ad, adversum … Mergeam cu Radu la Muzeul de istorie naturală Gr. Antipa, fiindcă de pe atunci vădea vocaţia sa de biolog. Când am locuit pe strada N. Golescu, el poseda o colecţie de fluturi nespus de frumoasă.

Ne duceam împreună la toate concertele lui Enescu. De altfel, sala Ateneului era peste drum de locuinţa noastră.  [pag. 17]