Devotaţi Kremlinului. Alinierea politicii externe româneşti la cea sovietică în anii 50

A doua zi însă garanţiile au fost retrase, după o serie de discuţii purtate de Kadar cu Malenkov şi Suslov. Negocierile maghiaro-iugoslave au continuat însă, mai mult ca o farsă, deoarece Prezidiul C.C. al P.C.U.S. horătâse deja trimiterea lui Nagy în România, iar Kadar îşi dăduse acordul la 17 noiembrie. La 21 noiembrie chiar partea sovietică consimţise în sfârşit la acordarea unor garanţii. Iugoslavia nu mai dorea decât o ieşire onorabilă din această complicaţie. În aceeaşi zi, Gheorghiu-Dej împreună cu Bodnăraş soseşte la Budapesta pentru a discuta cu Kadar măsurile necesare reprimării mişcării şi reorganizării aparatului de partid. Desigur, vizita lui Gheorghiu-Dej şi implicarea lui în reorganizarea ţării trebuia să fie şi un semn al legitimităţii externe de care se bucura regimul Kadar. Încă de la 4 noiembrie, R.P.R trimisese un mesaj de felicitare către guvernul Kadar, prin care noii puteri i se oferea implicit recunoaştere. Totodată, R.D.G. făcuse paşi similari în vederea recunoaşterii noului guven ungar. O delegaţie cuprinzând doi membri ai Biroului Politic au vizitat Ungaria în acele zile, oferind nu doar recunoaştere politică ci şi sprijin economic pentru noul guvern aflat în dificultate.
În ziua eliberării grupului, pe 22 nomebrie, a survenit şi acordul care a oferit baza legală a expedierii lui Nagy în România. Ministrul maghiar de externe, Istvan Sebes, a trimis o scrisoare lui Aurel Mălnăşan în care cerea ca Imre Nagy să fie primit temporar în R.P.R., cu condiţia ca România să asigure partea maghiară că securitatea lui Nagy nu va fi periclitată iar că acestuia nu i se va permite să desfăşoare activităţi îndreptate împotriva guvernului maghiar. Mălnăşan a răspuns în aceeaşi zi, exprimând acordul R.P.R.. În seara aceleiaşi zile, după ce Nagy a părăsit sediul ambasadei iugoslave a fost reţinut de autorităţie sovietice, el a purtat o discuţie la Budapesta cu Valter Roman, pe care îl cunoştea din perioada cominternistă. Roman a încercat să-l convingă să consimtă venirea în România şi să ofere o declaraţie în sprijinul lui Kadar, ceea ce Nagy a refuzat. Se pare că acesta se baza încă pe sprijinul lui Tito.