Două secole de mitologie naţională

Primejdia contopirii în masa germanică a suscitat slavismul ideologic al cehilor, sentiment care nu îi animase până atunci; panslavismul mizând pe o Rusie atât de îndepărtată cultural şi atât de primejdioasă potenţial, a fost o invenţie cehă (de înţeles, ca mijloc de apărare). Și mai puternic a fost resimţită tendinţa de maghiarizare, progresiv agravată în Ungaria după 1867¸ ea nu putea să ducă până la urmă decât la triumful unei Ungarii unitare sau la sargerea ei în bucăţi. Recordul în materie, ca în toate manifestările de autoritate, l-a deţinut Rusia, unde rusificarea a făcut progrese semnificative. Toate acestea erau însă sortite eşecului, fiind în fond jumătăţi de măsură, mai blânde sau mai agresive. O comunitate, conştientă de propria-i identitate, nu are cum să dispară decât prin exterminare fizică (metoda nazistă) sau prin progresivă asimilare culturală (metoda franceză). Altminteri, presiunile şi hărţuielile sfârşesc prin a avea exact efectul contrar celui scontat: consolidează coeziunea grupului ameninţat şi sentimentul său de identitate. Altă cale de anulare a Celuilalt decât nimicirea sau seducţia, nu există. Or, imperiile nu s-au dovedit nici suficient de brutale (nu venise încă vremea exterminării planificate, a purificării etnice), nici suficient de convingătoare. Trebuiau să piardă… [pag. 78-79]