Douăzeci de ani în România (1889-1911)

Înainte de a se fi ridicat Peleşul, Carmen Sylva era deseori găzduită la mănăstire. Camera pe care o ocupa este şi acum prezentată vizitatorilor şi este foarte interesantă pentru cei care au legături cu lumea bună din România, căci pereţii sunt acoperiţi cu desene în peniţă ale reginei, reprezentând fidel doamne cunoscute. E foarte nostim să le ghiceşti, pentru că sunt caricaturizate şi nu-i uşor. Ocrotitoarea mănăstirii este Sfânta Maria şi, în ziua de hram (15 august), sărmanii din satele învecinate sunt hrăniţi de către arhimandrit şi călugări. În curte se întind mese mari, la care se aşază oaspeţii. Aceştia sunt trataţi cu borş – o supă acră în care plutesc bucăţele de carne -, mămăligă, brânză, ceapă şi bucăţi mari de pâine, totul fiind udat cu o cană de vin roşu slab. Fiecare ţăran primeşte câte o cană şi o farfurie pe care le poate lua acasă. Toţi vizitatorii din Sinaia merg să privească şi li se pare foarte interesant, de vreme ce mulţimile se adună an de an.

Uneori cei din Capitală rămân în Sinaia până toamna târziu. Bineînţeles că o bună parte din eticheta de la Curte este lăsată în urmă la Bucureşti, aşa că familia regală şi membrii Curţii se pot relaxa. Tenisul (golful nu a ajuns încă în România), vânătoarea cu câini şi drumeţiile pe munte se numără printre distracţii.

Răposata regină, Carmen Sylva, şi doamnele din suita ei purtau costume populare româneşti atunci când Curtea se afla la Sinaia. Costumul este foarte pitoresc. Cămaşa, dintr-un material uşor, ţesut de ţărănci, este brodat pe margini. Se mai poartă şi o bluză cu mâneci largi, deasemenea bogat brodată şi, cu aceasta, o pânză brodată, care porneşte din talie şi este lungă cât cămaşa. O fustă dublă, deschisă în faţă, lasă să se vadă această broderie. Costumul este completat de un brâu care înconjoară talia de mai multe ori. [pag. 173-174]