În preajma revoluţiei, vol.III

Toată „volgărimea” trăia sub teroarea „expediţiunii punitive” a generalului-aghiotant din suita majestăţii Sale Țarului, Fridrich Carlovici Bruenn.
Născut într-o familie de baroni balţi scăpătaţi, fu din copilărie oploşit din milă în casa unui magnat polonez, care cu greu reuşi să-l plaseze într-o şcoală privilegiată de cadeţi.
Protestant, ca să-şi asigure bunăvoinţa patronului, apucase să treacă, în adolescenţă, la catolicism. Dar înainte de terminarea şcoalei, după ce-şi denunţase binefăcătorul ca „separatist” şi „austrofil”, fu primit în sânul bisericii pravoslavnice.
Darurile de această natură îi asigurară o carieră strălucită.
La vârsta de cincizeci de ani ajunse general-aghiotant în suita ţarului şi unul din favoriţii şi oamenii săi de încredere cei mai apropiaţi.
Înalt şi elastic, numai din oase şi tendoane, – o răsucire de cabluri de oţel abia învelite într-o piele respingător de albă ? de la prima vedere inspira aprehensiune şi nelinişte.
Îl caracteriza o ferocitate rece, care înghţa de teroare pe subalternii săi, mai cu seamă fiind mascată de priviri dulci, de o voce catifelată şi de graiul spăşit ce parcă duhnea a tămâie şi aghiasmă.
Încă simplu căpitan înspăimânta pe soldaţii companiei sale până la leşin, numai trecând de-a lungul frontului. [pag 569]