Înapoi la Aristarc. Volumul II. Căderea în timp
4. „Iadul pe pămînt” în viziunea lui Raoul S. Rubsel
Gazetar şi memorialist cu apăsată tentă umoristică în scrisul său, Raoul S. Rubsel, născut în 1881, la Botoşani, debutează în „Adevărul”, la rubrica „Impresii şi palavre”, unde va colabora cu oarecare continuitate, mai apoi. În 1906, el lansează revista umoristică Ţivil-Cazon, amintind tonalităţi bacalbaşiene, dar şi cu acide accente epigramatice, ce-i vor caracteriza prestaţia gazetărească şi preocupările narative din perioada interbelică. În 1941 îşi pierde unicul fiu, implicat în tragedia vasului „Struma”. Intrat de la bun început în vizorul „cercetărilor” securităţii, Rubsel înfruntă o seamă de persecuţii ale regimului comunist şi reuşeşte să emigreze în Israel în 1949, stabilindu-se în 1950 în Franţa.
Versurile şi epigramele lui Raoul S. Rubsel, ca şi cele câteva proze scurte, relevă o înclinare spre sentimentalism şi o vizibilă adaptare la mediul patriarhal din care s-a ridicat. Un spirit uşor, agreabil în abordarea şi dezbaterea motivelor epice, îl caracterizează, deasemenea.
Scriere tîrzie, Iadul pe pămînt adoptă o construcţie romanescă în înfăţişarea itinerarului existenţial al autorului. Povestea, simplă şi directă, cu personaje reale, cuprinde un orizont foarte larg din societatea românească a primilor ani postbelici, propunând cititorului o confruntare nemijlocită cu realitatea de zi cu zi a acelui timp istoric, trecând printr-o diversitate de medii.
Postcomunismul încearcă să menţină confuzia în valorificarea unei pseudo-atitudini antisemite în prezentarea relaţiilor sociale, politice şi interumane între români şi evrei, ceea ce explică şi necesitatea reanalizării astăzi a cazurilor Dr. W. Filderman, Raoul. S. Rubsel, Rabin Dr. David Şafran într-un semnificativ proces al comunismului.
Despre scrierile memorialistice, în limba română, publicate în Israel, începînd de prin 1958 şi, apoi, despre rubrica din B.I.R.E., a Rabin Dr. David Şafran (sub pseudonimul Dr. Alexander Rubin), am scris, de altfel, în ultimii ani, reproducând importante texte menite să demaşte mitomania propagandei cominterniste în înfăţişarea tradiţiilor şi a modului de viaţă românesc, mai ales în perioada interbelică.[pag. 501]