Istoria ce am petrecut în crâncenul război

Acolo am şezut până sâmbătă şi sâmbătă la 10 ceasuri dimineaţa am trecut podul peste Dunăre făcut pe şeici şi ne-am dus pe jos până la Ujvidek, un oraş tare frumos. Acolo ne-au suit pe gheizeş şi ne-am dus către Serbia. Pe drum am fost foarte supărat că am fost şi tare străin, că mai aproape cunoscuţi mi-au fost Ileş a Crâznicului din Slatina cu Rednic. În Ujvidek au fost un fotograf care m-au luat şi pe mine, numai în chip mic ca un bumb şi l-am trimis acasă. Apoi duminică dimineaţa am coborât jos la un oraş în Slavonia numit Ruma. Acesta este cel mai frumos oraş din câte am văzut eu până astăzi, în loc de ferestre sunt oglinzi.
Pita ni s-au trecut şi acolo ne-au dat o porţie de pită şi un miez de slănină la unul. Apoi ne-au luat pe un drum către Serbia, am mers un pic şi am auzit tunurile bătând şi am întâlnit venind din Serbia trenurile şi trupe. Toată lumea fugea…numai noi meream către foc. Noi întrebam pe cei ce veneau, că erau Români, că pentru ce fug de la foc ? Ei ziceau că şi voi îţi fugi peste puţină vreme, de-ţi putea. [pag. 18]