Istoria evreilor din România (1866-1938)

Primul război mondial, prin consecinţele sale, a schimbat datele acestei probleme. Reîntregirea României, prin unirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei cu Patria mamă, a adus un spor al populaţiei evreieşti de la 230.000 de persoane la 767.000. Astfel, evreii au devenit, din punct de vedere numeric, a treia minoritate naţională, după unguri şi germani.
Comunităţile evreieşti din noile provincii erau străine, prin cultură şi limbă, de mediul românesc. Pe lângă acest fapt, acordarea de drepturi civile şi politice tuturor evreilor născuţi în România şi a celor care au fost mobilizaţi şi au făcut parte din rândurile armatei române, au dat naştere la o atitudine mai critică faţă de revendicările, politice şi economice ale evreilor.
Pe lângă vechii ideologi ai naţionalismului românesc de dinainte de război care îşi vor continua activitatea şi în acestă perioadă, vor apărea noi promotori ai acestei mişcări.
[pag 77]