Istoria ţinutului Herţa până în anul 1940

În ziua de 28 iunie 1940 trupele sovietice au intrat în Basarabia şi în nordul Bucovinei, ocupând aceste teritorii româneşti fără a mai respecta termenul de evacuare de patru zile.
Dar, în afară de Basarabia şi nordul Bucovinei, aceste trupe au ocupat şi ţinutul Herţa din vechiul Regat al României de până la 1918. Acest mic teritoriu, format din nouă comune româneşti şi care era o parte a judeţului Dorohoi, nu fusese cerut de sovietici nici prin Protocolul adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 August 1939, şi nici prin cele două Note ultimative din luna iunie 1940. Unii cred că pierderea ţinutului Herţa s-a datorat liniei groase trase cu un creion roşu pe acea hartă pe care V.M. Molotov i-a înmânat-o lui Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova.
Anexarea de căte U.R.S.S. a ţinutului Herţa s-a făcut cu jertfe, căci ostaşii români au încercat să-l apere, din proprie iniţiativă, în lipsa ordinelor superioare.
În vara anului 1940 în ţinutul Herţa se aflau dislocate două regimente din Bacău: 16 Artilerie şi 27 Dorobanţi (Infanterie). Trebuie spus că în ziua de 28 iunie 1940 toată armata română din Basarabia şi nordul Bucovinei a prinit ordin să se retragă fără luptă, dincoace de graniţa impusă. Dar cele două regimente băcăuane dislocate în plasa Herţa din judeţul Dorohoi nu au primit un asemenea ordin, deoarece se aflau pe un teritoriu pe care sovieticii nu l-au revendicat. Totuşi, în zorii zilei de 29 iunie 1940, pe la ora 4, în faţa bateriei de tunuri nr.1 a căpitanului băcăuan Ioan Boroş au apărut tancuri sovietice. Câţiva ?parlamentari? ruşi s-au prezentat la căpitan, somându-l să le predea tunurile bateriei. Atunci bravul căpitan i-a întrebat ce caută acolo, că Herţa nu este nici parte a Basarabiei, nici parte a Bucovinei, ci este teritoriu al Vechiului Regat al României de până la 1918. Văzând că nu le predă bateria, ostaşii sovietici au tras din tancuri cu arme automate. Au fost ucişi trei militari din regimentul 16 Artilerie Bacău: căpitanul Ioan Boroş, (34 de ani, originar din Bacău), sublocotenentul Alexandru Dragomir (26 de ani, originar din Focşani, fostul judeţ Putna), şi soldatul evreu Iancu Solomon, (22 de ani, originar din târgul Moineşti, judeţul Bacău). [pag 106-108]