Jurnal de campanie 1939-1945

Mi-am continuat drumul, înaintând spre mijlocul satului. Din mers, am observat mai multe tancuri ruseşti, care au apărut în diferite puncte ale satului, iar în mijlocul satului, la o răscruce de drumuri, l-am văzut pe sublocotenentul Mihăilescu, singurul ofiţer întâlnit în cale până acum, care, din proprie iniţiativă, şi-a instalat bateria în mijlocul drumului şi a deschis foc asupra tancurilor, care înaintau spre noi. Când l-am văzut pe sublocotenentul Mihăilescu, m-am oprit răzimat cu spatele de peretele unei case şi priveam cum acesta dădea comenzile cu mult calm, iar ostaşii le executau cu acelaşi calm. Salvele de tun plecau una după alta şi la intervale scurte. Se trăgea cu tunul cum se trage cu arma de infanterie. În timp ce priveam la tunuri şi la ostaşii care executau cu atâta precizie ordinele date de sublocotenentul Mihăilescu, am auzit un foc de armă automată tras din podul casei, lângă care tocmai stăteam răzimat cu spatele de perete. În clipa următoare, sublocotenentul Mihăilescu s-a prăbuşit pe tunul, pe care-l comanda, în uimirea mea şi a ostaşilor de sub comanda sa. Sergentul Prepeliţă, comandant de tun, a strigat către mine : „Domnule doctor, sublocotenentul Mihăilescu a fost lovit de un glonte drept în mijlocul frunţii”. I-am spus să-l aducă imediat lângă mine. Ostaşii l-au luat pe braţe şi l-au adus lângă mine şi apoi în casă. Un glonte, care i-a pătruns prin mijlocul frunţii şi a ieşit prin ceafă, a curmat viaţa tânărului sublocotenent. Bietul Mihăilescu s-a prăbuşit ca un stejar. Era tânăr şi voinic. [pag. 118-119]
(relaţii asupra cărţii şi/sau a modului de procurare puteţi afla de la Dr Gheorghe Nandriş, nandris@clicknet.ro)