Jurnal. Drumul singurăţii. Al doilea caiet

Laptele aştepta cald şi din belşug, în strachine de lut, vopsite în culori armonioase. Fiecare are una pe care o păzeşte cu sfinţenie. La fel, lingurile de lemn încrustate. Se mănâncă aşezaţi la mica masă din bucătăria de vară, pe scăunele pitice. Dimineaţa, soare, citit sau cură de fructe în grădină. E mărul cu mere roşii care se topesc fragede în gură. Și iară masa. Bune-s mâncările în oale de lut : zamă de pasăre, pui cu smântână, fasole verde. Și ouă, şi lapte, şi pui, acelaşi meniu plăcut. După-masă, fericite băi la Moldova sau la Râşca, plimbări cu barca sau pe jos în lungul ţarinelor cu fâneţe înflorite. Astăzi mergem la finul Gheorghe la pere sau la fina Anica, la naşul Rusu, la finul Ghiţă, la moş Roman să mâncăm harbuji şi să bem lapte acru. Dar cel mai des ne ducem la finul Costică Șoimacare, cum îi ziceam. Acolo imediat o să pună grăunţe pentru cucoşi în ciur, o să aducă toate bunătăţile sărăciei lor să ne ospăteze.[pag. 28-29]