Jurnal, vol. 4 :1994-1995

Primesc darea de seamă a Sandei Stolojan, revenită de la congresul cu scriitori exilaţi de la Neptun, la care am refuzat să mergem. Și ce dreptate am avut ! A fost mai grav decât am crezut. Sponsor nu era defel Soros, cum se anunţase, ci Banca de Comerţ Exterior, deci statul. Iar punctul final (evident nu obligatoriu, doar pentru cei ce s-au pretat) : o vizită la Iliescu ! Soldată cu scandal deoarece delegaţia israeliană a refuzat să intre în marele salon unde îi aştepta pe scriitorii din afară marele reprezentant dinăuntru: Corneliu Vadim Tudor… Mai frumos nici că se putea. Sanda nu are detalii, ştia de la televiziune şi de la Damian Necula, cu care s-a întors în avion, doar că Iliescu a încercat să repare ?gafa? stând de vorbă cu scriitorii prezenţi într-un salon mai mic. Sanda a plecat cu două zile înainte de final, deci nu l-a auzit pe Laurenţiu Ulici anunţând oficial această vizită la Cotroceni (se pare că nici n-a făcut-o de la tribună). Aşa se explică condiţiile cvasisomptuoase ale cazării la Neptun, plimbarea de o zi pe Dunăre, bufetele şi mesele supraîndestulate. Nu-l înţeleg totuşi pe Ulici. E doar vicepreşedinte al Alianţei Civice (sau era ?) (pag 231)