Jurnal, vol. 6 :1998-2000

?Ne cheamă la Washington părintele Calciu (să fie vreo zece ani de când nu ne-a mai dat semn de viaţă) să ne invite la un fel de colocviu-întâlnire cu tinerii din nu ştiu ce organizaţii, probabil ortodoxe, din România. Ca să simplific, dau vina pe inimă (în bună masură responsabilă, dar şi cu ea în perfectă stare nu cred că aş mai fi traversat oceanul nici chiar pentru atât de preasfinţite motive). Nici nu-l întreb pe V., ştiu că va fi de aceiaşi părere ? le s-a trezit pe lume cu ?nu? în braţe.
Mi-ar părea rău să las impresia că nu ştiam cum să scap de Calciu, dimpotrivă, am fost chiar mişcată că s-a gândit la noi. Cum el afirmă – sau pretinde – că în România sunt monahii cei mai curaţi din tot Estul european, îi povestesc scena de la o mănăstire din Moldova unde stareţul a făcut tot ce a putut să nu-l întâlnim pe Cleopa pentru care chiar veniserăm. Era… gelos. V., căruia îi raportez convorbirea, îmi aprobă refuzul cu atât mai mult, cu cât părintele Calciu ?s-a dat? cu Teoctist? (pag 83)