Marea foamete sovietică, 1926-1936

În RASS Moldovenească, ca şi în alte regiuni din RSS Ucraineană, procesul de colectivizare generalizată a fost anticipat, iar ulterior iniţierii a fost secondat de intensificarea campaniei de colectare a cerealelor. Formal acţiunea se realiza prin „stabilirea unor condiţii stricte pentru ţăranii individuali” şi prin „lupta cu agiotajul din sate şi din oraşe”, dublate de evidenţa strictă a tuturor celor care achiziţionau cereale şi de creşterea presiunii fiscale. În pofida acestor măsuri, conform raportului secretarului ȚVK al RASSM, Kiurci, adresat VUȚIK, privind confiscarea surplusului de pâine şi tragerea la răspundere a sătenilor, astfel cum sugerează şi titlul documentului din 9 aprilie 1929, „se înregistrau încălcări la fiecare pas, agiotajul şi ascunderea pâinii se întâlneau frecvent”, ceea ce, în mod evident, avea drept consecinţă „aplicarea unor măsuri ferme”.
Persoanele care încercau să concureze statul sovietic în domeniul achiziţionării de cereale erau trase la răspundere, amendate sau condamnate la pedeapsa cu închisoarea. În sate se luau măsuri „care să împiedice scoaterea pâinii peste hotarele Moldovei în scop de speculă, se organizau comisii de căutare a datornicilor, ceea ce a contribuit la identificarea unor rezerve mari (n.n. de produse) la kulaci – câte 1.000 de puduri şi mai mult de pâine?. În urma raidurilor acestor ?comisii”, din satele autonomiei au fost colectate 565.764 puduri de grâu, 32.003 puduri de secară, 29.274 puduri de orz, 463.615 puduri de porumb, 229.040 puduri de floarea soarelui şi alte culturi. În perioada ianuarie-mai 1928 au fost condamnate la pedeapsa cu închisoarea 75 de persoane, 56 au fost amendate. La sate, măsurile de constrângere erau aplicate cu predilecţie kulacilor care făceau achiziţii, proprietarilor de mori şi celor care le arendau.
În scurt timp, aceste acţiuni desfăşurate cu scopul declarat de a „reglementa piaţa achiziţiilor de cereale şi de a asigura un rol dominant cooperativei” şi, în special, confiscarea stocurilor de produse agricole atât de la ţăranii săraci, cât şi de la cei mai înstăriţi, s-au permanentizat în RASS Moldovenească şi au avut consecinţe deosebit de grave. Practic, în câţiva ani, în pofida sărăciei cunoscute la nivelul conducerii de partid de la Kiev şi de la Moscova, satul din stânga Nistrului a fost lipsit de una din pârghiile care în mod tradiţional se activa în contextul calamităţilor naturale şi al foametei – de posibilitatea ca țăranii mai înstăriți să intervină pentru ţăranii de la sate şi locuitorii cei mai săraci de la sate și oraşe (la acea dată nu erau decât nişte simple târguri) ameninţaţi de foamete. [Din capitolul „Foametea uneia dintre cele mai înapoiate naţiuni”, pag. 54-55. Pentru detalii vezi blogul autorului http://afaceriorientale.blogspot.ro/]