Mişcarea legionară după Corneliu Codreanu. Vol. 1: Dictatura regală (februarie 1938 ? septembrie 1940): mecanismele schimbului de generaţie
La 30 decembrie 1937, în Monitorul Oficial au fost publicate rezultatele oficiale ale alegerilor ce se desfăşuraseră cu zece zile înainte. Pentru prima dată în istoria statului român modern, nici un partid nu atinsese ?pragul? de 40% din voturi, care-i permitea formarea guvernului, iar regele Carol al II-lea devenea ?maestru de ceremonii? pe scena politică a ţării. Scrutinul nu a reflectat doar ?falimentul? partidelor democratice, ci şi ascensiunea grupărilor extremiste (Partidul Totul pentru Țară obţinuse 15,58%, iar Partidul Naţional-Creştin 9,15%). În timp ce elitele democratice se temeau că România va urma exemplul italiano-german prin venirea Mişcării legionare la putere în urma unui nou scrutin, Carol al II-lea a profitat de ?precipitarea? vieţii publice şi a instaurat un regim autoritar, la 10 februarie 1938.
Lucrarea Mişcarea legionară după Corneliu Codreanu. Vol. I. Dictatura regală (februarie 1938 – septembrie 1940). Mecanismele schimbului de generaţie analizează transformările interne petrecute în Mişcarea legionară după instaurarea regimului personal al regelui Carol al II-lea. În această perioadă, principalii ?lideri tradiţionali? ai organizaţiei au fost ucişi în închisori prin asasinat (Corneliu Codreanu), sau ca urmare a unor represalii (în urma atentatului asupra prim-ministrului Armand Călinescu). Apare o nouă elită legionară, provenită din liderii de rang secundar ai grupării, sau ?recrutaţi? din rândul ?cadrelor? regionale. Interimatul la conducerea Mişcării legionare este preluat de ?Comandamentele de prigoană?, care vor adopta o strategie politică agresivă, bazată pe atentate la siguranţa statului sau asasinarea unor demnitari. Cel mai radical dintre noii lideri apăruţi în clandestinitate este Horia Sima, fost şef al Regiunii legionare a X-a Timişoara, care în vara anului 1940 va fi numit la cârma mişcării, după ce câştigase lupta pentru putere în interiorul organizaţiei. El va conduce o grupare politică cu mult schimbată faţă de anul 1937, deoarece în timpul ilegalităţii nu se putuse efectua ?controlul cuiburilor?, iar noii membri, recrutaţi pentru a executa misiuni de sabotaj, erau dificil de subordonat ?ierarhic? şi predispuşi să dea prioritate activităţilor anarhice.