Monarhia socială

Monarhia apare gândirii politice actuale drept instituţiune ce este capabilă să promoveze dialectica socială fără revoluţii, dictatură de clasă sau distrugere a libertăţilor. Chateaubiand a spus cu dreptate:
?La monarchie n´est pas une religion, c´est une forme politique préférable dans ce moment ? tout autre, parce qu?elle fait mieux entrer l?ordre dans la liberté ?.
În ceea ce priveşte forţa monarhiei de a putea soluţiona crizele etatice fără comoţiuni, abdicarea lui Eduard al VIII-lea a oferit un ultim exemplu. Cu această ocazie s-a putut stabili în mod clar că monarhia posedă capacitatea de a cruţa statul de criză, chiar în momentele cele mai grele ale propriei sale existenţe. Și astăzi monarhia apare aşa cum a văzut-o Lorenz von Stein : ca o purtătoare ideală a misiunii etatice, ca forţă care împiedică dictatura de clasă şi asigură jocul liber al diferenţieii sociale. În acest sens a înţeles Rudolf Gneist că monarhia este, în mod necesar, cea mai bună formă de regim a lumii occidentale.
Într-adevăr, monarhia poate garanta mai bine decât celelalte forme de regim coexistenţa şi lupta claselor sociale sau, cum spunea Lorenz von Stein, tendinţa de echilibrare a elementelor sociale.