Monica Lovinescu în documentele Securităţii. 1949-1989

În ce priveşte opinia celor doi contestatari ai regimului cu privire la statutul scriitorului în România comunistă, sursa relatează următoarele:
„Ei judecă scriitorul, pentru atitudinea politică pe care o adoptă şi nu din punct de vedere al valorii literare. Consideră că scriitorul român, oricât ar fi de dotat, îşi alterează talentul dacă şi-l pune în slujba partidului, contribuind astfel la îndeplinirea rolului de „pervertitori ai conştiinţei tineretului şi al poporului”. După părerea lor, o atitudine morală o dovedesc scriitorii contestatari din Polonia şi Cehoslovacia: „scriitorul român e laş, gata de orice compromisuri, nu are îndrăzneală şi morală. Ce scriitor român a luat cuvântul când a fost greva minerilor? A fost vreunul care să protesteze? În Polonia ar fi trecut imediat de partea muncitorilor. În România nimeni. Nici un scriitor român, în afară de Paul Goma, care deşi nu este un talent în literatură, nu a avut curajul să înfrunte direct regimul de la Bucureşti. Scriitorii din ţară nu-l preţuiesc pe Paul Goma, sigur că nu e un mare scriitor, dar nu se poate să nu apreciaţi că a avut curajul moral şi a luat atitudine, periclitându-şi viaţa”. [pag. 141-142]