Pendulul de la miezul nopţii – O experienţă publicistică basarabeană din anii 2006-2007

Stalin a pregătit pentru poporul român din Basarabia alt scenariu decât pentru celelalte popoare din URSS, cotropite după pactul Ribbentrop-Molotov. Nici un estonian nu a fost trimis în Gulag pentru pronunţarea sintagmei „Sunt estonian!”. Românii din Basarabia, caz unic în toată fosta URSS, au fost pedepsiţi necruţător de comunişti tomai pentru că se declarau români. A spune în Basarabia de după 28 iunie 1940 „Sunt român!” însemna să te condamni singurel la moarte. Ce fel de genocid a aplicat Stalin în Basarabia? Un genocid, atipic, etnic, antiromânesc. De ce românofobia a devenit aici armă mult mai înrobitoare decât celelalte fobii comuniste? Fiindcă Stalin avea planuri mari pentru „o altă Românie”. De ce ?românofobia? este impusă cu NKVD-ul, cu Gulagul, cu foamea, cu împuşcările în masă ale inocenţilor? Fiindcă micuţa Basarabia a fost aleasă ca poligon de schimbare a mentalului etnic românesc. De ce „românii” au devenit imediat după 28 iunie 1940 „fascişti”, „ţigani”, „opincari”, „mămăligari”, „jandarmi”, iar „moldovenii” din Transnistria, adică analfabeţii cu conştiinţa naţională distrusă prin înfometarea de la 1932 şi represiunile care au urmat, „marcă a poporului moldovenesc”? Fiindcă Stalin urma să viruseze cu ei toată România, nu doar cele 3,3 milioane de oameni ale Basarabiei (din care, până la 28 iunie 1952 a şi nimicit un milion). Minunea constă în faptul că la 27 august 1989, după 49 ani de comunism, un milion din aceşti oameni s-au adunat în Piaţa Centrală a Chişinăului şi au scandat „Unire!” Poate România, în aceste condiţii, să se îngrădească pe Prut cu un zid chinezesc de poporul român al Basarabiei ? Nu. Și va fi o greşeală fatală dacă o va face. [pag 106]