Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara, urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi

Într-o noapte, împreună cu Ionel, băiatul perceptorului, săpau sub camera asta ca să facă o ascunzătoare şi să scoată fumul tot pe coşul sobiţei din cameră, camera de deasupra. Și Arsenescu a trimis pe cineva, adică a vorbit cu plutonierul să meargă cineva la mătuşă-sa, să-i ceară ceva, nu ştiu ce. Însă de data asta n-a nimerit-o, pentru că mătuşă-sa, casa mătuşă-sii din Câmpulung, era păzită. Parcă îl văd pe om, un tip solid, legat…. Când am ajuns acolo, au şi pus mâna pe mine. Cine te-a trimis, mă? Păi… Când m-a pus la presă… Săracu?, ce l-au mai chinuit pe Necula, l-au zdrobit în bătăi şi chinuri… Până la urmă a spus. Și, în loc să vie ziua, au venit tot noaptea, au împânzit grădina de armată. Nu era nici lună, nici lumină. Când, zice, dom’ colonel când a văzut că vine securitatea şi ne-au înconjurat, mă întreabă ?vrei să fugi tu sau să te prindă pe tine şi să fug io? Dom’ colonel, eu rămân, să mă prindă pe mine, dumneavoastră să scăpaţi. Atunci tu să tragi! Tragi din uşa asta, tragi şi pe fereastră, te duci şi în grajd şi tragi şi în partea aia… Când i-a alarmat pă ăştia şi când au văzut câţi suntem, toţi cu ochii pă clădire, atenţi din toate părţile… Și pe urmă mi-a făcut semn să trag numai dintr-o parte. Atunci, Arsenescu a ieşit frumos, pe lângă peretele de la grajd şi s-a băgat şi el cu uniforma militară între soldaţi şi a început să vorbească cu ei, ba să-i şi dirijeze! Fii atent! Trage în partea asta, tu fii mai atent, să nu se urce în podul grajdului, tu încoace, tu încoace… S-a strecurat printre ei până unde i-a trebuit şi a scăpat. L-a păcălit pe Cârnu în interval de două săptămâni de două ori! Și de atunci n-a mai ştiut Securitatea de Arsenescu. [pag 130-131]