Prietenul meu Vasia. Amintiri din Doneţ

Rainer Biemel s-a născut la Braşov, a făcut studii de filosofie la Sorbona, a revenit în ţară avertizat de evoluţia politică a Europei, ferindu-şi familia de influenţa nazismului care se ţintindea asupra saşilor.
Sfârşitul războiului a însemnat şi începutul expansiunii Gulagului, cei cu nume german din România fiind printre primii care au suferit din această pricină. Deportat în Uniunea Sovietică, Rainer Biemel a descoperit monstruozitatea comunismului. A cunoscut oameni, foarte mulţi oameni. Companioni în vagoanele deportării, prizonieri în lagăr, truditori la locurile de muncă. Germani, români, maghiari, evrei, ucraineni, ruşi. Fiecare cu povestea lui. Fiecare cu caracterul lui. Dincolo de ideologie, dincolo de etnic, dincolo de cultură şi instruire, a fosto impresionantă experienţă de viaţă. În care omul ca individ îşi arăta măsura umanităţii sale. Buni şi răi, mari şi mici, care s-au salvat sufleteşte sau dimpotrivă.
Cartea aceasta e importantă casursă istorică, e importantă ca lecţie de viaţă.
Fratele său, l afel de celebru pe plan cultural ca şi Rainer, scrie la începutul cărţii:
„…a arătat că şi într-o perioadă de tiranie bunătatea umană poatedăinui. Acesta este mesajul care te face să speri chiar în vremuri dificile. Un mesaj care ne priveşte pe toţi şi p ecaretrebuie să-l transmitem mai departe.”