Răstigniri în România după Ialta

Comandorul Flilipescu cu care am stat mai multă vreme în aceeaşi celulă, a fost şi el unul dintre eroii aripilor româneşti. Cu escadrila şi cu grupul lui de bombardament, a cauzat grele pierderi aviaţiei sovietice. În câteva rânduri le-a distrus ruşilor chiar la sol zeci de avioane. De aceea, după ce a luptat şi pe frontul de Vest cu acelaşi eroism, în 1946 a fost căutat, arestat şi condamnat drept criminal de război. A fost anchetat şi de ruşi şi de români şi a fost chinuit şi de unii şi de alţii. Înalt, roşcovan, cu ochii albaştri,era încă plin de vigoare, deşi îl supăra o flebită, pe care o pansa aşa cum putea. Cunoştea cum s-a dezvoltat aviaţia noastră de la începuturile ei şi pe celebrii constructori de avioane: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Elie Carafoli.
Prieten bun cu comandorul Filipescu, încă de pe frontul de Răsărit, comandorul Ciauşu, tot din aviaţie, era mic de statură, brunet, cu faţa rotundă. Se plimba de unul singur şi evita discuţiile cu alţi deţinuţi. Unii spuneau că, pe lângă acuzaţia de criminal de război, este chemat la grefă din când în când şi anchetat de anchetatori veniţi din Bucureşti, care vor să-l implice şi în alt proces. Într-una din zile a fost luat din celula noastră şi dus în altă celulă. Îl vedeam când eram scoşi la aer, slăbise şi era tare abătut. După câtva timp, n-a mai apărut nici acolo.